La noi, ca pe la ei (sau nu?)

Ne suparam, frecvent si chiar on line, ca o data cu deschiderea Europei catre noi, ori invers, am început sa înghitim fara noima (împreuna cu odraslele noastre) tot soiul de obiceiuri nesanatoase. Si ca, în concluzie, nu's cum se face, dar chestiile sarite bine din tipare par mai usor de receptat. Si aplicat.
Cu toate acestea, exista semne care ne arata (precum cititul în stele practicat, mai nou, pe la toate tarabele), ca sunt, înca, unde de speranta. Adicatelea, preluarea tabieturilor de dincolo poate sa fie uneori buna, trendy, ba chiar necesara.
1. Citim (cu stupoare, de ce sa ne ascundem…) ca peste una dintre asezarile noastre rurale a dat norocul european. Aceasta scuipare de deochi rezulta din sansa oferita comunei de a deveni loc de atractie pentru cunoscatori, si nu numai. Mai exact, zarurile au fost aruncate (dincolo), asa încât în comuna Snagov e rost sa se construiasca, nici mai mult, nici mai putin, decât un circuit Grand Prix One. Localizat, unde oare, decât pe islazul comunal. Dar, ca totul sa se desfasoare fara cusur si pentru ca locuitorii respectivei unitati administrativ-teritoriale sa-si poata exercita ca la carte dreptul de decizie, primaria a hotarât, cum e la moda, organizarea unui referendum. Ocazie cu care se va vedea câti dintre cetatenii vizati au vederi largi (de mii de cai putere la un loc) si câti sunt, înca, înapoiati, preferând sa auda mugete si behaituri autohtone. Pentru a le da imboldul necesar unei alegeri întelepte, conducerea comunei a oferit toate datele economico-sociale. Din acestea rezulta totala inutilitate a respectivului islaz, asa cum se gaseste el acum, de vreme ce acolo pasc în mod constant numai 20 de oi, pe lânga vreo 20 si ceva de vaci (niciun taur nefiind înregistrat în arhiva). Hotarât lucru, decât islaz, mai bine referendum, islaz si circuit Grand Prix la un loc (basca 3000 de noi locuri de munca).
2. Aflam din gura publica a conducerii Ministerului Agriculturii cum ca s-a ajuns la un acord de marca între noi si Comisia Europeana, referitor la tehnicile de lina trecere în nefiinta a animalelor domestice. Astfel, întemeindu-se pe modalitatea cruda în care spaniolii îsi sacrifica mândrete de tauri direct în arena, în vazul si uralele tuturor, partea româna a obtinut o binemeritata dispensa. În urmatorii ani si noi avem voie sa facem la fel. A, nu! Nu-i vorba de referendum pentru corride comunale, orasenesti ori municipale, ci de îngaduinta de a sacrifica dupa stiutele noastre metode, "într-un fel traditional", miei la Paste si porci la Craciun.
3. Fosta adjuncta a fostului procurorului general al tarii noastre ar putea fi aratata (cu degetul mare) de (unii dintre) colegii de breasla, macar pe la colturi, cum ca o facut-o lata. Întrucât doamna procuror a purces, nici mai mult, nici mai putin decât la darea în judecata a organului-de-lupta-neobosita-contra-coruptiei. Motivul? Pai, un comunicat de presa prin care respectivul organ îi încalca (pe româneste, îi calca în picioare) prezumtia de nevinovatie, acuzând-o de savârsirea unei fapte penale, deci abominabile. D-na procuror si-a însotit cererea, cum se cuvine, de solicitarea unor daune morale. Se vede treaba ca înca spiritul european atâta de fervent aclamat n-a reusit sa patrunda prin culoarele înguste ale unor institutii care, pare-se, nu se pot obisnui cu faptul ca n-ai cum sa mâzgalesti pânza cu gri atunci când legea nu-ti da dezlegare decât la vopsea alba. De ulei. Si asta nu pentru ca, neaparat, procesul va ajunge la un final fericit, ci pentru ca este cazul sa ni se arate ca metehnele zdrobirii sub cizma (licenta Moscow fashion) a unor principii (a se vedea, cel putin, comunicate strâmbe, mincinoase, tendentioase, din 2003 si 2004) trebuie sa înceteze. Cu atât mai mult cu cât au trecut o serie de ani de gratie.
4. Lista ar putea continua, dar lipsa spatiului ne obliga sa cugetam, în concluzie, la faptul ca si intrarii asteia a noastre în Uniune i se poate afla, negresit, rostul…

Andreea Ciuca