Vreau sa fiu Schwarzenegger!

Cu ani in urma, diriginta fiului meu mi-a soptit ingrozita ca trebuie neaparat sa vorbim. “Imaginati-va, fiul dumneavoastra vrea sa se faca Schwarzenegger!”Am rasuflat usurata ca nu e nimic grav, in timp ce profesoara ma privea uluita neintelegand ce e de ras aici! Copilul s-a exprimat metaforic. Admira muschii, statura, fermitatea eroului din filmele de actiune, care intre timp a ajuns guvernatorul Californiei, deci nu era un exemplu negativ!
Azi in schimb ce modele isi pot alege tinerii? Victime ale timpurilor, inconjurati de eroi de carton ei isi aleg un model in functie de ce vad mai des pe sticla. Si au ce vedea. Nu mai putem respira de atatea “vedete”. Cantarete care raspund monosilabic la intrebari si amana cantatul pe altdata, in lipsa de intregistrare, ca voce oricum nu prea au. Promovarea antimodelelor din pacate e la moda in toata lumea. Niste Neica Nimeni apar pe sticla si declama  cu nonsalanta “adevaruri” agramate. Il vedem azi, il vedem maine…si modelul e gata! Daca mai are si un bolid, o pitipoanca pe care zilnic o schimba cu alta, nu e de mirare ca toata picimea il va urma! Si astfel se explica de ce e poreclit tocilar cel care invata bine, de ce e marginalizat cel care nu vine cu masina la scoala, ori n-are toale trendy. Si ce e la moda? Nu conteaza. Dar sa fie cu etichete, cu inscriptii, ce conteaza ca maimutareala asta ii transforma in niste papusi de reclama ambulante! Mersul, zorzoanele, totul se asorteaza cu stilul momentului. Rinichii expusi la intemperiile vremii ori parul picurind de gel…Si ticurile verbale si expresiile suburbane. Ce a fost ieri misto, azi e super tare! Oare mai trece multa apa pe Mures, pana  cand cool va fi frumos iara?