Poliţia română, la discreţia cui?

Ne place sau nu, în ultimii 20 de ani Poliţia s-a afundat tot mai mult în mocirla politică. La această afundare au contribuit atât actorii politici cât şi unii poliţişti care au picat destul de uşor în
plasa politicului. De fapt, problemele în poliţie au început o dată cu amestecul politicului în promovarea anumitor poliţişti în funcţii de conducere, fără a se mai ţine seama de pregătirea profesională, experienţa în munca de poliţie, cinstea şi corectitudinea şi – de ce nu – profilul moral al acestora.
Din nefericire, în marea majoritate a situaţiilor, în promovarea unor poliţişti a contat numai relaţia cu politicul sau mai bine spus cu politicianul atotputernic de la nivel judeţean. Totuşi, considerăm că tonul în acest sens a fost dat de la nivelul conducerii politice a M.A.I. care dă curs, cu mare uşurinţă, la doleanţele liderilor politici şi asta pentru că profesioniştii din preajma ministrului şi de la conducerea poliţiei nu se impun, în sensul de a ţine politicul la distanţă, prin promovarea în funcţii a poliţiştilor cu adevărat profesionişti, recunoscuţi atât în interiorul instituţiei cât şi în afara acesteia.
Suntem convinşi că în Poliţie sunt buni profesionişti, mulţi dintre ei în formare, însă sunt decredibilizaţi prin impunerea lor în funcţii de conducere la îndemnul şi sub presiunea oamenilor politici influenţi. Impunerea unor tineri poliţişti, buni teoreticieni, licenţiaţi în câte două domenii, însă fără experienţa necesară, în fruntea unor inspectorate judeţene de poliţie cărora ulterior să li se caute
nod în papură pentru că nu au răspuns întotdeauna prompt la comenzile unor „bulibaşa politici” locali, înseamnă fracturarea destul de devreme a carierei acestor oameni.
Poliţiştii merituoşi, în actualele condiţii, nu manifestă interes pentru a ocupa o funcţie de conducere numai datorită mocirlei politice care a pătruns în această importantă structură a statului
Roman. După cum bine se cunoaşte, tertipul folosit pentru schimbarea din funcţii a unor poliţişti este „managementul defectuos”. Trebuie să precizăm că în atare condiţii toţi poliţiştii care ocupă o funcţie de conducere, chiar cu rezultate palpabile, stau pe un butoi de pulbere întrucât oricând li se poate inventa un management defectuos. Până la urmă trebuie spus că pentru unii „manageri” tertipul poate fi şi adevărat pentru că este inadmisibil să fie promovat în funcţia de inspector şef un poliţist cu experienţă de zece ani în funcţii de execuţie fără să fi confirmat într-o funcţie de conducere de nivel inferior şi fără să aibă o brumă de pregătire şi experienţă managerială.
Dacă pe oamenii politici nu îi interesează experienţa profesională şi nici atât nivelul de pregătire managerială, pe factorii de decizie de la nivelul ministerului şi poliţiei ar trebui să-I intereseze toate aceste probleme şi să nu mai promoveze poliţişti în funcţii de conducere la presiunea politicului, pentru ca ulterior să le terfelim imaginea şi să decredibilizăm instituţia. Afirmăm în cunoştinţă de cauză că ingerinţa politicului în structurile de poliţie se face simţită
până la nivelul postului comunal de poliţie şi asta cu repercusiuni negative asupra instituţiei. Facem un apel către poliţişti, să nu se mai lase impresionaţi de oamenii politici, indiferent de rangul acestora şi să nu le mai lustruiască clanţele pe la sediile partidelor sau pe la birourile parlamentare pentru a avea cu orice preţ o carieră ascendentă, pentru că astfel se discreditează şi în faţa colegilor şi până la urmă toate acestea, mai devreme sau mai târziu, se vor întoarce ca un bumerang împotriva acestora.
Trăim cu speranţa că până la urmă normalitatea va fi la ea acasă şi promovările în toate domeniile, implicit şi în poliţie, se vor face pe principii sănătoase, fără ingerinţa politicului.