Matematicianul Emanuel Stoica îi cere lui Băsescu să salveze cercetarea

A absolvit, ca şef de promoţie, Colegiu Naţional „Alexandru Papiu Ilarian” din Târgu-Mureş, a fost apoi student la Massachusetts Institute of Technology (MIT) din Boston, SUA, unde şi-a realizat şi doctoratul, iar în prezent este post doctorand la Universitatea din Geneva, fiind considerat unul din cele mai valoroase produse din ultimii 20 de ani ale învăţământului din judeţul Mureş. A participat cu succes la olimpiade naţionale şi internaţionale de matematică, având în palmares un loc secund la olimpiada internaţională de matematică din 2000, precum şi medalia de aur la Putnam, un prestigios concurs din America. De asemenea, târgumureşeanul în vârstă de 29 de ani de ani se află printre semnatarii unui memoriu adresat preşedintelui României Traian Băsescu şi premierului Emil Boc, prin care se solicită salvarea activităţii de cercetare din ţara noastră, care se confruntă cu subfinanţare acută din partea statului.

Primul la Papiu în 2000

Deşi pe perioada liceului era interesat şi de alte lucruri, Emanuel Stoica îşi aminteşte că pe vremea când era elev la Papiu, numele său era mai mereu asociat cu matematica. „Am terminat la Papiu în 2000 ca şef de promoţie, într-o clasă ce se chema de informatică. Deşi eram interesat şi de alte lucruri, probabil primul lucru cu care am fost asociat a fost olimpiada de matematică. Am fost în fiecare an la naţională din partea judeţului, unde am ieşit primul sau printre primii în fiecare an şi de două ori la internaţională din partea României, obţinând o medalie de argint în 2000”, mărturiseşte Emanuel.

Transfer la MIT

După liceu, târgumureşeanul a plecat în capitală, unde a făcut doi ani la Facultatea de calculatoare din Politehnică, după care s-a transferat la MIT. “Cel mai important factor a fost că auzisem de la colegii din anii mai mari din lotul olimpic despre posibilitatea de a merge la universităţi de prestigiu din SUA. Iar MIT era cunoscut pentru interesul său pentru olimpici internaţionali la ştiinte: matematică, fizică, chimie, informatică, biologie. Aşa am ajuns acolo”, explică Emanuel. În scurt timp, tânărul s-a remarcat şi pe tărâm american, câştigând cu echipa MIT o competiţie de prestigiu din America, devansâns tradiţionalii rivali de la Harvard şi Princeton. “Cu echipa de trei persoane a MIT am obţinut primul loc în America la concursul nord american de matematică Putnam, înaintea echipelor de la Harvard şi Princeton, cu care e de obicei rivalitatea”, îşi aminteşte Emanuel.

Învăţământul din SUA, de elită

Întrebat care sunt diferenţele dintre învăţământul din România şi cel din SUA, papiistul e ferm: studenţii din universităţile de elită americane nu sunt preocupaţi să copieze la examene, acestea nefiind centrate pe memorare, ci pe prelucrarea informaţiei. “Învăţământul din universităţile americane fruntaşe e de obicei foarte bine organizat. Cu cât au mai multi studenţi, cu atât cursurile sunt predate mai bine, corectate just, la examene nu se copiază. Studenţii fac evaluările cursurilor la sfârşit de semestru. De obicei se munceşte mult în timpul semestrului, examenele finale au rol mai mic decât în România, examinările nu sunt centrate pe memorare, ci pe prelucrarea informaţiei. Sunt multe de spus…”, afirmă Emanuel.

Preocupat de cercetare matematică

Târgumureşeanul şi-a luat licenţa la MIT, unde şi-a finalizat şi doctoratul în 2010, hotărându-se să îşi continue studiile în Elveţia, unde în prezent este post doctorand la Universitatea din Geneva plănuind ca după finalizarea studiilor să se dedice cercetării matematice. “Planurile mele sunt în mare parte academice, îmi doresc o carieră în cercetarea matematică sau într-un domeniu matematizat. Deocamdată nu mă gândesc la reîntoarcere în România, pe termen scurt, dar pe termen mai lung, opţiunea rămâne în principiu deschisă. Cu siguranţă, aş fi interesat de activităţi, inclusiv proiecte de cercetare, care au legatură cu România”, spune Emanuel.

“Părem o societate fatalistă”

În ceea ce priveşte imaginea României în ţările prin care a fost, papiistul spune că din străinătate părem să fim o societate fatalistă, bagatelizantă şi apocaliptică. “România se dezvoltă încetişor, mai mult de la sine, decât datorită vreunei bune guvernări. Ar ajuta dacă optimismul din spaţiul public, inclusiv din media, în şansele de dezvoltare ale României ar fi mai mare decât este. Din străinătate părem să fim o societate fatalistă, bagatelizantă şi apocaliptică. Credem pe de o parte că toată salvarea ne vine din politică, iar pe de altă parte credem că în politică nu este niciun salvator. Nu sesizăm contradicţia. Ne simţim colectiv neputincioşi, iar ceea ce credem despre noi înşine ne limitează oarecum marja de mişcare. Dacă ne-am schimba percepţia despre noi, am deveni mai uşor ceea ce dorim. În ciuda acestor lucruri, din fericire România nu mai este cea din adolescenţa mea. Din păcate, nu prea reuşeşte să vadă asta”, mărturiseşte Emanuel.

Memoriu pentru salvarea cercetării din România

“Domnului Traian Băsescu, preşedinte al României,
Domnului prim-ministru al României,

Îngrijoraţi, cercetătorii de origine română din diaspora doresc să vă semnaleze că reducerea drastică a finanţării cercetării româneşti înseamnă distrugerea acestei activităţi în România, tocmai în momentul în care devenea tot mai vizibilă pe plan internaţional. Dezvoltarea cercetării din ultima perioadă este rezultatul firesc al unor eforturi comune: ale guvernanţilor pentru finanţarea cercetării şi ale cercetătorilor pentru judicioasa utilizare a fondurilor câştigate prin competiţii de proiecte.
Reducerea efortului de finanţare vine şi în contradicţie cu intenţia declarată a politicii româneşti de a atrage repatrierea personalităţilor afirmate în afara ţării în domeniul cercetării ştiinţifice.
În concordanţă cu Petiţia iniţiată de Asociaţia Ad Astra (asociaţia comunităţii ştiintifice româneşti), semnată de aproape 4000 de persoane, în special cercetători din România şi străinătate, înaintăm acest memoriu complementar, focalizat pe bugetul activităţii de cercetare.
Solicităm următoarele:
– Alocarea pentru cercetare, de la bugetul de stat, a unui procent care să facă posibilă atingerea ţintei de 1% din PIB, până în 2011 sau 2012, conform politicii guvernamentale;
– Finanţarea integrală a proiectelor aflate deja în derulare, chiar şi în situaţia în care obiectivul anterior nu poate fi atins;
– Continuarea finanţării granturilor pentru încurajarea reîntoarcerii cercetătorilor români din străinatate, cu un buget egal sau mai mare decât cel din 2008 şi 2009;
Toate aceste obiective sunt esenţiale pentru revenirea specialiştilor români în ţară.
Avantajele repatrierii acestor specialişti ar fi:
– Crearea unui personal format cu expertiză competitivă la nivel internaţional;
– Sporirea capacităţii de atragere de fonduri europene destinate cercetării;
– Crearea de nuclee pentru transfer de “know-how” la nivel ştiinţific şi tehnologic;
– Adâncirea conexiunilor dintre cercetarea românească şi cercetarea din centrele internaţionale din care cei repatriaţi provin;
– Echilibrarea balanţei între exportul şi importul de inteligenţă românească, în condiţiile actualei libertăţi de mişcare a forţei de muncă şi a celei de a cincea libertăţi, libertatea cunoaşterii;
– Creşterea în continuare a vizibilităţii ştiinţei româneşti;
– Stimularea creşterii economice prin dezvoltarea activităţii de cercetare din sectorul privat (biotehnologic, farmaceutic, medical).
Reducerea fondurilor pentru cercetare aduce un mare prejudiciu atât cercetării, cât şi societăţii româneşti în ansamblu, care are de câştigat prin repatrierea oamenilor de valoare afirmaţi peste hotare.
Cercetătorii repatriaţi au deja foarte mult de suferit din cauza reducerii bugetului pentru cercetare, iar dacă bugetul final nu va include fondurile necesare unei activităţi de cercetare eficiente, o parte dintre ei vor fi nevoiţi să revină în străinătate pentru a-şi continua activitatea ştiinţifică şi a-şi menţine standardele la care au ajuns cu eforturi. Această dezamăgire va fi resimţită nu doar de specialişti, ci de întreaga diaspora română, care-şi va pierde încrederea în capacitatea statului român de a-şi menţine promisiunile.”