Să nu-l uităm pe Eminescu!

În acest week-end, în data de 15 ianuarie, România omagiază memoria celui mai mare poet din istoria sa, inegalabilul Mihai Eminescu, cea mai strălucitoare personalităţii a literaturii române.
„Luceafărul” a deranjat mulţi epigoni ai vremurilor sale, fiind băgat la nebuni şi interzis. Chiar după trecerea sa în nefiinţă, poetul a fost cenzurat de conducătorii care s-au perindat la şefia ţării, elevii învăţând la şcoală doar poezii de genul „Somnoroase păsărele”, „Revedere” sau „Înger şi demon”.
După 1989 au apărut şi atacuri murdare la adresa vieţii sale personale, dar şi dezvăluiri cu privire la activitatea sa ca jurnalist. Da, Mihai Eminescu n-a fost doar poet, ci şi ziarist. Unul care nu scria doar „de bine”, ci extrem de caustic şi incomod pentru politicienii acelor vremuri, care nu l-au iubit deloc datorită versurilor şi articolelor sale aşa zise „naţionaliste”. Deşi… a fi naţionalist nu înseamnă ceva rău, cum mulţi ar fi tentaţi să creadă, ci înseamnă să-ţi aperi drepturile şi aspiraţiile naţionale. Exact ce n-au făcut politicienii postdecembrişti care au pus ţara pe butuci şi au lăsat-o să bâjbâie în căutarea „luminiţei de la capătul tunelului.”
„Luceafărul” a militat pentru moralitate şi bun simţ, dar şi pentru cauze nobile, cum ar fi unirea tuturor românilor. De asemenea, poetul a criticat, cu vehemenţă dar totodată şi cu corectitudine, lichelele şi trădătorii ţării.
Mihai Eminesc a fost, este şi va fi glasul conştiinţei celor care îşi iubesc ţara şi se sacrifică pentru ea, indiferent de consecinţe. Să nu-l uităm!