„Carmina Burana” sub semnul prestanţei aristocratice

Maestrul Cristian Oroşanu a reuşit să readucă în auzul melomanilor, joi seara – printr-o gestică de o discreţie aproape austeră, dar de o precizie şi plasticitate incomparabile – sonoritatea de odinioară, caracteristică Orchestrei Filarmonice din Târgu-Mureş: omogenă, stilată, expresiv şi bogat nuanţată.
Atât orchestra, cât şi Corul – pregătit de Vasile Cazan – au răspuns sugestiilor acestui veritabil aristocrat al baghetei, nu doar cu promptitudine, dar şi cu bucuria vădită de a cânta, depăşind limitele rutinei. De aceea, lucrarea a avut farmec şi personalitate proprii.
Prima parte a fost mai puţin diversificată în privinţa nuanţelor şi a contrastelor ritmico-dinamice. În schimb, dozajul artistic, progresiv, al crescendo-urilor, intervenţiile extravertite sau cele diafane ale corului, pasajele acute ale vocii de tenor şi ţipătul ascuţit al sopranei au creat un binevenit joc de intensităţi, evitându-se astfel riscul monotoniei.
Exuberantă, cu modificări neaşteptate de tempo, agogică, ritmică, expresivitate, a fost interpretarea seducătoare a baritonului Marian Pop, care a adoptat o atitudine poetică, imaginativă, subtilă, dar şi energică, sigură pe sine şi pe autenticitatea redării sensului intrinsec al muzicii. Arpegiile şi formulele ritmico-armonice, ca şi pasajele de bravură şi vigoare pianistică din părţile extreme s-au succedat în perle volatile, ca şi când nu ar fi fost atinse de mâini omeneşti, în timp ce cantabilitatea celor din cor a avut consistenţa esenţei spirituale captată în sunete.
Cristian Oroşanu s-a dovedit a fi şi un acompaniator perspicace, empatic, sesizând cu precizie intenţiile soliştilor – fapt probat cu prisosinţă în lucrările din program: inventivitatea, elementul motric, lirismul şi grotescul. Aplauzele de neoprit ale publicului au subliniat reuşita concertului.
Ioana POP