Fresca, de Angelin Preljocaj, un spectacol de dans formidabil în prima zi a FNT

Spectacolul de dans „Fresca”, al coregrafului francez de origine albaneză Angelin Preljocaj, a avut programate două reprezentații în cadrul ediției din 2016 a Festivalului Național de Teatru, în prima și în a doua zi a festivalului. Pot spune că am avut privilegiul să mă aflu în Sala Mare a Teatrului Național din București, împreună cu colegul Alin Zaharie, vineri, 21 octombrie, de la ora 20.00. Cu toate că am văzut puține spectacole de dans, „Fresca” ne-a impresionat pe amândoi, poate tocmai pentru că „limbajul” folosit de Angelin Preljocaj în acest spectacol a fost creat cu scopul pentru a atrage un public nu neapărat obișnuit cu reprezentațiile coregrafice, cu spectacolele de dans/balet.

Un spectacol menit să atragă publicul tânăr

„Fresca” este o comandă primită din partea lui Emmanuel Demarcy-Mota, directorul Théatre de la Ville din Paris , care i-a propus coregrafului să facă un spectacol pentru publicul tânăr. După ce a citit basme din mai multe zone ale lumii, s-a oprit asupra unei poveşti chinezeşti din secolul al XIII-lea, pe care a găsit-o tulburătoare. „Am descoperit această poveste în care un tânăr se-ndrăgostește de o femeie pictată într-o frescă. El traversează imaginea și trăiește înăuntru”, povestește Angelin Preljocaj într-un interviu pentru Le monde. Apoi, spune că realitatea virtuală din basm i s-a părut o paralelă consistent cu realitatea actual, când tinerii sunt atrși de realități virtuale. „Această legătură(relație) cu lumea actual m-a sedus. Deoarece călătoria în altă dimensiune transformă imaginea într-un loc al transcenderii ”, mai spune Preljocaj în același interviu. Referindu-se și la o asemănare cu peștera lui Platon, coregraful mai spune că și-a propus, în „Fresca”, să exploreze „această relație misterioasă dintre reprezentare și realitate”.

O reprezentație marcată de puritate și simplitate

În interviul deja menționat, Angelin Preljocaj povestea că pentru acest spectacol, fiind adresat și unui anumit tip de public, a încercat să găsească o nouă „scriitură” coregrafică marcată de puritate și simplitate. Lucru pe care îl remarcasem în timpul reprezentației, chiar dacă spectacolul e abundent – multe imagini impresionante, multe simboluri, dar nu se suprapun, nu se amestecă niciodată multe semne în același timp, din contră dozajul pare gândit în așa fel încât efectul să fie maximalizat prin încărcarea și creșterea treptată a câtorva elemente simbolice. De exemplu, părul dansatoarelor, cromatica rochiilor și costumele în general.

Spectacolul nu urmărește atât de mult narațiunea poveștii, practic „Fresca” nu urmărește să re-povestească prin dans evenimentele, dimpotrivă o curăță basmul de narativitatea simplă, descarcă și curăță secvențele, conferindu-le o forță și o intensitate ritualică obținută prin grație și sublim. A fost o reprezentație de o frumusețe aparte, misterioasă – mișcările dansatorilor, alternanța dintre imaginile statice și cele super mișcate, pe o muzică super variată inspirată din diferite genuri electronice, rock, jazz sau elemente de muzică tradițională, la care s-au adăugat efecte video – imagini proiectate, și light designul ne-au asigurat spectatorilor din sală o imersiune totală în spațiul fabulos al „Frescei”. A fost ca atunci când ai sentimental că asiști la întâmplări speciale, la ritualuri – fie că sunt legate de raporturi intime, sociale sau politice, esențializate, care sunt din lumea asta, dar tu le vezi în altă lume, în altă dimensiune.

FRESCA, după basmul chinezesc „The Painting on the Wall”; coregrafia: Angelin Preljocaj, costumele: Azzedine Alaïa, scenografia: Constance Guisset, muzica: Nicolas Godin; spectacol produs de: Compania de Balet Preljocaj, Paris, Franţa, co-producţie: Grand Théâtre de Provence, Théâtre National de Chaillot, Théâtre de la Ville – Paris, Scène Nationale d’Albi, Belgrade Dance Festival (Serbia), National Taichung Theater (Taïwan).