„Iarna cu Povești”, altfel. Ediția din acest an va avea invitați din Odorheiul Secuiesc

Cel care te crește și are grijă să îți fie bine în toți anii, acela se poate numi un părinte, nu cel care îți dă viață și-atât. La Casa Sf. Iosif din Odorheiul Secuiesc, fără finanțare, doar din donații, sunt îngrijiți fetiţe, şi băieţi, de vârsta biberonului sau de cea a Bacalaureatului, de toate religiile şi din aproape toate colţurile ţării, copii care n-aveau ce mânca sau de la cine să audă o vorbă bună, un sfat, culeşi de pe stradă, scoşi din pumnii părinţilor alcoolici, salvaţi din grajdurile în care trăiau precum animalele.  Sandra O’Connor, psiholog clinician, doctor în medicină comportamentală, ne povestește de ce bate drumul săptămânal, tocmai până acolo, și de cine s-a îndrăgostit de nu mai poate să-și ia gândul.

Reporter: Ca și psiholog clinician, deși programul dvs. era și așa destul de încărcat și cu greu mai puteați strecura ceva în agendă, de câteva luni de zile faceți naveta până în Harghita. Ce vă atrage acolo?
Sandra O`Connor: De trei luni de zile am început să fac muncă de voluntariat, o dată pe săptămână la Casa Sf. Iosif din Odorheiul Secuiesc. E o casă de plasament, ținută în picioare doar din donații de către 12 măicuțe greco-catolice din congregația „Inimi Neprihănite”, care au acum în îngrijire 154 de copii, proveniți din familii aflate în dificultate. Din acești copii, o parte sunt în plasament, alții luați în plasament temporar sau copii care nu puteau ajunge la școală, din cauză că locuiau în sate unde accesul la învățământul liceal e greu. Casa care găzduiește aceste suflete e minunată, merită vizitată, încet, cu o răbdare tenace, ajutate de Dumnezeu căruia-i adresează rugăciuni însoțite de cele ale neprihăniților lor protejați, surorile de aici topesc treptat gheața prejudecăților naționaliste. Creștine, cu o gândire într-adevăr europeană, surorile primesc, îngrijesc și educă copii fără deosebire de etnie sau religie.

Rep: În ce constă munca dvs. de voluntariat?

S.O: O dată pe săptămână, merg de vineri până sâmbătă, și văd copii pentru sesiuni individuale și de grup. Stau ciorchine la ușă, de îți vine să stai până în zorii zilei să îi asculți pe toți.  Să fac acest voluntariat a fost alegerea mea și sunt încântată de ceea ce fac, în primul rând pentru că-mi aduc aportul la ceea ce fac aceste călugărițe care sunt și mame, și profesoare, și confidente, bucătărese, menajere, asistente medicale, parteneri de joacă, meditatori, totul pentru copii. La „Sfântul Iosif” atmosfera e familială, camere mici şi cochete, în care copii stau câte doi, aşternuturi curate, oale pe foc încontinuu la bucătărie, au atelier de pictură şi sculptură, club de şah şi de puzzle, o sală mare de sport, clase colorate, o grădiniţă, o bibliotecă, un loc de joacă, sunt minunați.

Rep: Credeți că puteți face și mai mult pentru acești copii?

S.O: Experiența mea cu acești copii m-a inspirat, motiv pentru care am demarat și  o altă activitate. După cum știti, în ziua de 10 decembrie va avea loc evenimentul nostru anual ”Iarna cu Povești”, ce se va desfășura în Sala Mare a Palatului Culturii, organizat de Asociația Outreach, Muzeul Județean Mures și Casa Sf.Iosif din Odorheiul Secuiesc.

De data aceasta am decis să nu mai scriu nici o poveste. Copiii de la Casa Sf. Iosif vor  scrie povești pentru cărticica “noastră” și vor cânta, îmbrăcați în port popular, brodat manual, colinde de Crăciun. Totul va fi gratis, iar noi le vom vinde cărticica și ei vor fi singurii beneficiari a tot ceea ce se obține în urma vânzărilor. Copiii aceștia mi-au mai dat o direcție în viață și vreau neapărat să-i ajut, să afle lumea de ei, să-i ajute și alți pământeni, să vină măcar să-i asculte cântând, vocile lor sunt minunate. Sunt niște suflete atât de chinuite, dar atât de pline de lumină, încât impresionează până la lacrimi. Sunt ambițioși, isteți, buni și curajoși și pentru a vă convinge de ceea ce spun, trebuie să fiți acolo.