Despre importanța lecturii, cu Irén Arsene la Conferințele „Liceului Blaga”

27 octombrie 2017

Conferințele „Liceului Blaga”, proiectul de suflet al profesoarei Crisina Drescan de la Liceul Tehnologic „Lucian Blaga” din Reghin, primește luni, 30 octombrie, vizita a doi oameni mai mult decât frumoși, dar mai ales necesari tinerei generații, care vor dezbate o temă inedită, ”Criza lecturii. Cum o depăşim?”. Elevii de la „Lucian Blaga” vor interacționa timp de o oră cu Irén Arsene, Directorul General al editurii Curtea Veche Pubishing, și Barna Nemethi, regizor, graphic designer și fotograf, unul dintre cei mai talentaţi artişti vizuali şi antreprenori ai industriei creative din România. Până la întâlnirea celor doi cu elevii reghineni, care va avea loc luni, 30 octombrie, ora 12:00, Irén Arsene ne-a făcut o necesară introducere în esența temei care urmează să fie dezbătută alături de elevii de la „Lucian Blaga”.

Reporter : Pentru început, cine este Irén Arsene ?

Irén Arsene: Irén Arsene, aşa cum este ea astăzi, s-a născut în primele luni după căderea comunismului. Înainte de 1990, am lucrat în cadrul unui institut al Academiei Române. La câteva luni după revoluţie, am renunţat la această slujbă şi am încercat să profit de libertatea pe care o aveam şi să fac altceva. Am înfiinţat o firmă de tehnoredactare care pregătea cărțile mai multor edituri pentru a intra în tipar. Am fondat apoi Curtea Veche Publishing, în 1998, şi de atunci viaţa mea a devenit una cu activitatea editurii pe care o conduc şi cu cărţile pe care le publicăm.

Rep.: Veniţi în mijlocul elevilor reghineni. Cât de des aveţi contact cu elevii, în mediul lor școlar ?

Irén Arsene: Foarte des. Majoritatea donaţiile noastre de carte au loc în şcoli, în special în cele din mediul rural şi din diferite comunităţi defavorizate. Atelierele pe care le organizăm, cluburile de lectură, Festivalul de lectură pentru copii Narativ şi toate celelalte activităţi ale Asociaţiei Curtea Veche se adresează elevilor. Intru foarte des în contact cu aceştia şi observ astfel în mod direct condiţiile în care învaţă şi modul în care privesc cărţile şi lectura.

Rep.: Programa școlară ajută elevul în formarea unei plăceri a lecturii?

Irén Arsene: Programa şcolară este fundamentul a tot ceea ce învaţă elevii în şcoală. Este esenţială pentru educaţia lor, însă rămâne doar o bază a ceea ce trebuie să li se transmită. Hotărâtor este felul în care se predă, modul în care elevii se raportează la şcoală, relaţia lor cu profesorii. Plăcerea lecturii nu poate fi descoperită decât dacă elevii nu mai consideră cititul o necesitate, dacă încep să citească din curiozitate, din interes, dincolo de ceea ce au de făcut pentru şcoală.

Rep: Dar în ce privește profesorii?

Irén Arsene: Profesorii au un rol crucial. Ei determină întru totul atitudinea pe care elevii o au faţă de cărţi şi faţă de lectură. Dacă profesorul nu reuşeşte să le transmită acestora plăcerea de a citi, în lunga perioadă pe care copiii o petrec în şcoală, va fi mult mai greu ca aceştia să descopere apoi lectura. Un profesor pasionat de ceea ce face, un profesor care ştie ce înseamnă această plăcere a cititului va putea transmite această experienţă mai departe şi va reuşi să trezească interesul elevilor pentru cărţi.

Rep.: Se poate vorbi despre o criză a lecturii ?

Irén Arsene: Da, cred că putem vorbi de o criză a lecturii şi sunt suficiente semne că situaţia se agravează. Ultimele studii PISA au descoperit că peste 40% dintre elevii români de 15 ani sunt analfabeţi funcţional – ştiu să citească, dar nu înţeleg textele pe care le citesc. Cartea nu mai ocupă locul pe care îl merită în vieţile noastre. Locul cărţii este ocupat astăzi de televizor, de jocurile pe calculator, de internet, de reţelele de socializare etc. Noile generaţii cresc într-o lume nouă, o lume a tehnicii, o lume plină de gadgeturi care îi fascinează. Cei mai mulţi tineri nu mai au răbdarea necesară citirii unei cărţi…

Rep.: Cum poate fi ea depășită ?

Iren Arsene : Criza poate fi depăşită doar dacă vom ajuta noile generaţii să descopere că lectura nu este ceva de domeniul trecutului. Cărţile rămân o sursă esenţială de cunoaştere şi au un rol extrem de important în formarea personalităţii. Ceea ce ele transmit şi modul în care transmit acest ceva nu poate fi descoperit decât prin lectură. Tinerii vor înţelege acest lucru abia atunci când vor redescoperi plăcerea cititului, acesta fiind cel mai bun antidot pentru actuala criză a lecturii.

Rep.: Încotro se îndreaptă cartea, lectura ?

Iren Arsene: Cărţile trec prin foarte multe schimbări în zilele noastre, atât în privința conținutului, cât și a formei lor – apar tot mai multe cărţi în format electronic, în format audio etc. Sunt transformări foarte importante şi vor schimba destul de mult modul în care ne raportăm la cărţi şi la citit. Nu cred însă că aceste transformări vor schimba în mod esential soarta cărților și a lecturii. Cărţile bune și autorii care transmit cu adevărat ceva prin ceea ce scriu vor avea întotdeauna viitor, indiferent de schimbările de suprafaţă.

Rep.: Cum contribuie Curtea Veche la această menire, de apropiere dintre carte și cititor ?

Iren Arsene: Asociația Curtea Veche, pe care am înfiinţat-o acum trei ani, a organizat sute de donații de cărți în peste 200 de sate din România, prin programul naţional de lectură #cărţilecopilăriei. Am organizat de asemenea ateliere de lectură în întreaga ţară şi un festivalul de lectură pentru copii, în București, care îi aduce faţă în faţă pe copii, pe părinţi şi pe profesori. Scopul nostru este să trezim interesul copiilor pentru cărţi şi să-i ajutăm să descopere cărțile într-un mod cât mai interesant, într-un cadru diferit de cel cu care sunt obişnuiţi la şcoală.

Rep.: Cum vedeţi viitorul lecturii, în format clasic sau digital ?

Iren Arsene: Cred că vom citi cărți și în format clasic și în format electronic. Nu cred că vom fi obligați în viitorul apropiat să alegem între ele. Cărţile în format electronic vor deveni mult mai răspândite decât sunt astăzi, dar nu cred că vor ajunge să înlocuiască cărțile tipărite. Din perspectiva editorilor, ca și a cititorilor, esențial rămâne conţinutul cărţilor, calitatea lor, nu formatul în care apar.