Ritualul de despărțire de Doamna Doina Cornea

Demn și memorabil a fost ritualul de despărțire de Doina Cornea, din 7 mai 2018, cu slujba religioasă de adio, oficiată de înalți ierarhi ai Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, împreună cu cei ai Bisericii Ortodoxe din Cluj.

S-a bucurat Doina Cornea privindu-i din Înalt, crede Leontin Iuhas, fiul său.

Cele două mari biserici tradiționale și-au dat mâna acum și aici, într-un gest suprem de normalitate, la ceasul Centenarului Marii Unirii, săvârșit atunci Împreună.

Cuvintele mari și puternice au răsunat firesc și autentic: Adevăr, Libertate, Curaj, Demnitate. Sunt cuvintele cărora Doina Cornea, – suprem filolog – le-a restaurat sensul prin lupta și prin viața Sa.

Mesajul de adio rostit de tânăra nepoată a doamnei Cornea, într-o limbă românească fermecător de curată, în numele tuturor nepoților săi frumoși, a vibrat de emoție și de grație:

„Vă mulțumesc că ați venit azi pentru a adresa un omagiu Doinei și mamei, care este aici cu noi. Este un omagiu pentru sacrificiile lor și pentru lupta comună pe care au dus-o Doina, Tin Tin și Mama.

Pentru noi ca nepoți și copii, a fost uneori o povară această luptă, pe care a trebuit să o acceptăm. O parte din Bunica noastră nu ne mai aparținea. (…)Doina ne-a învățat să iubim țara aceasta și poporul român. Dragă Bunică, să te odihnești în pace lângă mama și lângă Dumnezeu.”

Urna cu cenușă a Ariadnei, brava fiică a doamnei Cornea, a fost apoi înhumată împreună cu mama sa, în Cimitirul Central.

Duhovnicul doamnei Doina Cornea, părintele Teodor Lazăr, cel care i-a fost aproape în ultimii 20 de ani, a recunoscut smerit că Doina Cornea îi era lui profesorul de morală. Cu convingere a pledat pentru recunoașterea sfințeniei Ei.

Între toate discursurile de recunoștință, o tăcere și o absență ciudate, inexplicabile acum, au fost percepute de auzul fin al câtorva dintre auditori: nicio referire la unul dintre stâlpii loialității și ai iubirii până la capăt ai doamnei Doinea Cornea: Regele Mihai și Regalitatea Românească.

Și totuși, discret și semnificativ, pe tot parcursul acestei ceremonii, steagul regal a înfășurat sicriul simplu care adăpostea pe cea care a fost întruparea Curajului, a Adevărului și a Libertății pentru România.

A Dio, Doina Cornea!

Sidonia GRAMA