“Cine spală oala de mămăligă…când sunt trei?”, reconcilierea cu teatrul pe plaiuri reghinene

Teatrul și-a făcut un frumos obicei de a poposi constant la Reghin, pe scena Casei Municipale de Cultură „Eugen Nicoară”. Cel mai recent popas, consemnat chiar în această seară de 21 martie 2019, a fost spectacolul  “Cine spală oala de mămăligă…când sunt trei?“, pus în scenă de Camelia Hâncu.

Am suit dealul care duce la locul cu pricina, și am rămas plăcut surprins să văd lume în foaier, stând la coadă să-și cumpere un bilet. Fain de tot, uite că lumea începe să perceapă un lucru la fel de fain, să plătească pentru a vedea un act cultural. Chiar a fost un act cultural, mai exact o serie de povestiri cu tâlc,  culese de Daniel Tiutiu direct de la povestașii din Munții Apuseni, transpuse pe scenă de Elena Ivanca și Ioan Isaiu, acompaniați live la pian și câteodată flaut de Edith Toth. Mai mult decât atât, amprenta locurilor din care au fost culese povestirile a fost  păstrată atât în „graiul” în care au fost interpretate textele de cei doi actorii, aspect care a dat savoare spectacolului.

A fost, cel puțin pentru mine, o reîntoarcere la lumea frumoasă a satului, la povestitorii cei adevărați, neconsemnați de vreo gazetă sau televiziune de știri. Noroc cu Daniel Tiutiu, cu Camelia Hâncu, cu Elena Ivanca și Ioan Isaiu, care au scos la lumină starea de bună dispoziție a lumii în care trăim. Preț de o oră și ceva, undeva la 100 de minute, poveștile Apusenilor au făcut să pălească de invidie televiziunile de știri care ne servesc cu generozitate situații explozive și incendiare. Teatrul, prin cei care l-au adus în această seară la Reghin, a reușit să le denatureze prim-planul, chiar dacă pentru o oră și ceva. E  un început, care ar trebui permanentizat. Trebuie doar să guștăm  dintr-un act cultural, cel care poate să deschidă, nu doar stări, ci și perspective despre noi și vremurile care bat la ușă.