Profesorul care transformă muzica în Artă divină

O viață dedicată muzicii, o prezență discretă, dar puternică. Când vorbeşte despre profesia lui, vorbeşte cu sufletul. Este un profesionist, un bun cunoscător atât al domeniului de specialitate, cât și al celui psihopedagogic. Frumusețea lui interioară, percepută de mulți elevi, l-a transformat într-un model de urmat, un ideal. Astăzi suntem alături de Moldovan Lirca Ioan, profesor de oboi la Liceul Vocațional de Artă din Târgu Mureș, membru al formației Trio Estate, care promovează muzica de cameră într-o formulă de sonoritate inedită: oboi, fagot (Ciprian Bonta) și pian( Mihai Moraru).

Reporter: D-le profesor, sunteți un om care se hrănește cu muzică, respiră muzică, iar asta se vede în rezultate. Spuneți-ne câte ceva despre dvs.

M.L.I.: Mă numesc Moldovan Lirca Ioan și sunt profesor al catedrei de oboi la Liceul Vocațional de Artă din Târgu Mureș. Profesez cu drag, responsabilitate și bucurie de 18 ani. De mult timp simt că a face această nobilă meserie este o provocare continuă. De ce? Pentru că este necesar de a găsi o multitudine de metode, ce pot fi adaptată pe interesele, nevoile și capacitățile fiecărui elev. Spun aceasta deoarece nici un copil nu este la fel, atât fizic, cât și emoțional. Iar, pentru a cânta la un instrument de suflat este nevoie de aceste două componente pe care se poate construi baza. Zilnic am parte de noi provocări legate de partea de instrument sau de căutarea sensurilor muzicale.

Reporter: De unde aveți pasiunea pentru acest instrument, oboi?

M.L.I.: Pasiunea pentru acest minunat instrument o am de la profesorul meu, domnul Dorin Gliga, el este cel care m-a ajutat să trec peste toate obstacolele întâmpinate în evoluția mea. Stilul pedagogic, implicarea sa în evoluția fiecărui student, calmul și bunătatea cu care ne captiva la fiecare curs, m-au fascinat de fiecare dată. Cu timpul, viața m-a adus în postura de a-i continua munca mentorului meu, și pot spune cu sinceritate că mă regăsesc întru totul în ea. A fi profesor aduce multe provocări, fie ele nu doar emoționale, cât și financiare. A face o școală de muzică înseamnă investiție în instrumente, accesorii, cursuri de perfecționare. Din păcate la noi școlile vocaționale sunt slab dotate cu instrumente performante și accesoriile specifice acestora. Pe lângă profesori, părinții sunt cei care susțin în limita posibilităților toate aceste lipsuri. Pe această cale le mulțumesc tuturor.

Reporter: Ce impune urmarea acestui drum, muzica?

M.L.I :A face muzică înseamnă dăruire deplină, disciplină zilnică, perseverență, încredere și optimism. Muzica se află în fiecare dintre noi. Trebuie doar să o căutăm în interiorul nostru și să o dezvoltăm până la nivelul cel mai ridicat, devenind artă. Iar, arta prin emoția transmisă poate ridica sufletul uman până la înălțimile divinului. Ce este trist că învățământul vocațional cu siguranță merită mai multă atenție și implicare din partea autorităților. Și nu doar muzica are nevoie de susținere. Toate domeniile artei au aceleași nevoi. Se pierd mulți copii talentați deoarece nu se văd perspective încurajatoare pentru viitor.

Reporter: Care e cel mai proaspăt rezultat al muncii dvs?

M.L.I Anul școlar în curs ca și cel trecut, au fost  provocatori pentru mine ca profesor. Prin talentul cu care a fost înzestrat, iubirea față de oboi și de muzică, elevul pregătit de mine, George Barlean din cls a XI -a, în urma admiterii din luna septembrie a reușit cu brio să devină student de Pre-College, al Universității de muzică din orașul Feldrick, Austria, la clasa profesorului Adrian Buzac.  Încă de la primul curs din luna octombrie George a fost selectat să participe la un concurs internațional, câștigând premiul al II-lea, fiind cel mai mic câștigător ca vârstă. Nivelul său ridicat precum și interpretarea sa ieșită din comun pentru un tânăr de doar 15 ani, i-a adus din partea a 3 televiziuni austriece invitația de a cânta concerte solist. Îmi doresc ca viața să revină la normal, să reîncepem activitatea concertistică cu Trio-ul Estate.

Reporter: D-le profesor, acum, la final de an, vă rog să faceți o urare pentru cei dragi.

M.L.I :Doresc tuturor sărbători binecuvântate, pace în suflete și să nu uităm că Dumnezeu este în tot și toate!