Tineri debutanți în artă și jurnalism. Maria Zăhan, expresia științei prin artă

Balanța dintre științele umaniste și cele exacte a fost considerată încă din cele mai vechi timpuri esențială pentru dezvoltarea intelectului uman. Cu ocazia implicării în proiectul „Tinerii debutanți în arte și jurnalsm”, am avut onoarea să o întâlnesc pe eleva Maria Zăhan, pasionată de pictură, dar și de domeniul real. Maria este o tânără remarcabilă în vârstă de 17 ani cu o fire perseverentă, matură și sociabilă, aspect dovedit prin implicarea sa în organizația non-guvernamentală Interact Târgu Mureș „Renașterea”. Cum reușește să îmbine aceste două domenii ne dezvăluie într-un scurt interviu.

Reporter: În ce clasă ești și la ce profil?

Maria Zăhan: Sunt în clasa a doisprezecea la Colegiul Național de Artă din Târgu Mureș, secția arte plastice, specializarea pictură.

Rep.: De când studiezi această ramură a artei?

M.Z.: Am început studiul artelor plastice în clasa a cincea, însă în clasele primare am studiat muzica, mai precis pianul, asemenea fratelui meu mai mare.

Rep.: De ce ți-ai schimbat specializarea?

M.Z.: Mi-a plăcut mereu să pictez, luam ore inclusiv în clasele mici, iar persoanele din jurul meu puneau presiune pe mine când venea vorba de pian, așa că am renunțat și din cauza faptului că mă stresa.

Rep.: Cred că, fiind în clasa a XII-a, ești nevoită să faci față unor momente sufocante din punct de vedere academic. Cât timp liber îți rămâne după ce termini studiul și cum profiți de acesta?

M.Z.: Îmi place să fac sport, să citesc, să ies în natură și să observ persoanele din jurul meu, plantele, copiii ce se joacă… Din cauza meditațiilor și a școlii în general, pot spune că îmi rămâne un procentaj de 10% din zi pentru mine.

Rep.: Ce aspecte din natură sunt, pentru tine, o sursă de inspirație? Consideri că te inspiri din operele unui alt artist?

M.Z.: Îmi place să lucrez în detaliu, așa că folosesc plantele drept model când vine vorba de texturi, în special fibrele din ciuperci. Nu mă inspir din alte picturi, însă îl apreciez pe Claude Monet și pe Bosch, pe care l-am descoperit în clasa a opta la o oră de istoria artei.

Rep.: Ce alte surse de inspirație ai?

M.Z.: Visele îmi sunt de mare ajutor deoarece mi se întâmplă să îmi apară în vis schițe. Simt că acestea îmi aparțin, sunt clădite pe baza realității mele. Uneori mă inspir din animații bizare, dar în mare parte îmi folosesc imaginația. Pentru portrete aleg să îmi fac poze sau să mă uit pe Internet.

Rep.: Ce factori externi te influențează în ceea ce privește munca ta?

M.Z.: Cerul albastru, lipsit de nori și lumina caldă mă motivează, îmi transmit o stare perfectă pentru a picta, pe când vremea închisă mă influnțează în sens opus. Alte aspecte care mă influențează sunt muzica sau romanele pe care le citesc, însă au o influență mai puternică asupra stării mele decât asupra a ceea ce lucrez.

Rep.: Ce tehnici folosești?

M.Z.: Deși admir picturile din perioada romantică, stilul meu este mai bine definit de suprarealism. Îmi place să folosesc vopseluri acrilice mate, dar și tușuri pentru detalii. Hașurile nu le fac niciodată schematic, sunt meticuloasă și în privința lor. Îmi place să recompun elementele din jurul meu și să le așez în diferite compoziții.

Rep.: Care sunt culorile pe care le folosești cu preponderență?

M.Z.: Albastrul este culoarea mea preferată pe lângă verde, violet și alte nuanțe mai închise. Simt că această paletă este zona mea de comfort și exprimă cel mai bine mesajul din spatele picturii. Deși perioada albastră din artă este considerată una tristă, eu consider chiar opusul. Am realizat o lucrare cu o pisică în lanțuri, unde am folosit, în mare parte, culorile menționate. Cred că emoția pe care ar transmite-o această pictură ar fi fost diferită în cazul în care foloseam altă paletă de culori. Este, de asemenea, una dintre lucrările mele preferate dintre cele pe care le-am realizat.

Rep.: Poți să îmi spui o altă pictură realizată de care ești mândră?

M.Z.: În clasa a șaptea am lucrat la un desen care îmi place enorm. Nu obișnuiesc să pun titluri creațiilor mele, mă las ghidată de tema primită la școală sau, în cazul în care urmează să particip la un concurs, de titlul acestuia.

Rep.: Care este experiența ta în legătură cu concursurile?

M.Z.: Sunt o persoană competitivă și mereu am obținut punctaje înalte la competiții. Obișnuiam să particip la mai multe concursuri când eram mai mică, dar majoritatea lucrărilor câștigătoare nu le-am primit înapoi după ce au fost expuse, situație ce îmi displace deoarece nu sunt sigură că voi urma o carieră în domeniu și mi-ar plăcea să îmi păstrez picturile drept amintire.

Rep.: Cu ce dorești să continui după finalizarea liceului?

M.Z.: Mi-ar plăcea să merg la universitatea din Cluj-Napoca, însă nu știu încă exact la ce facultate voi merge. Mereu mi-au plăcut atât subiectele reale, cât și cele umane, chiar mi-ar plăcea să studiez cât mai multe domenii.

Rep.: Nu te tentează să studiezi în afara țării?

M.Z.: Sincer, nu. Îmi doresc să rămân în România deoarece nu va avea loc nici o schimbare dacă toți tinerii valoroși pleacă în străinătate. De asemenea, îmi place firea poporului nostru, încă un motiv pentru care doresc să rămân aici.

Rep.: Cu ce te atrage acest oraș?

M.Z.: Cred că e important să ne părăsim orașul natal pentru a învăța să ne clădim singuri viețile. M-a atras modul în care facultatea de acolo este cotată. Fratele meu este și el student în Cluj, însă la facultatea de restaurare. Evident, faptul că voi fi aproape de el este un beneficiu, dar nu m-a influențat prea mult acest aspect.

Rep.: De ce nu ai alege să studiezi în București, spre exemplu?

M.Z.: Mi-ar plăcea să pot face asta deoarece, fiind capitală, Bucureștiul este un oraș plin de culură, cu galerii de artă și muzee bogate, însă nu cunosc suficiente informații pentru a mă convinge să studiez acolo. Știu că este o facultate bine cotată, însă aș avea nevoie și de experiența reală a altor studenți pentru a lua această opțiune în calcul. Din nefericire, nu cunosc pe nimeni care să mă poată ajuta în această privință.

Rep.: Cum ai descrie experiența ta la acest colegiu? Crezi că ar fi fost o alegere mai bună să fi urmat un alt profil în cazul în care vei continua pe o știință reală?

M.Z.: Am avut parte de profesori extraordinari, care nu făceau diferențe între mine și alți colegi. Colectivul a fost unul unit, lipsit de prejudecăți sau tensiuni, motiv pentru care nu am vrut să îl părăsesc. Dacă aș putea da timpul înapoi, nu aș face nimic diferit. Mă bucur că nu am ales un liceu teoretic din aceste privințe. Mereu am realizat un echilibru între pictură și studiul subiectelor reale, așa că nu am considerat că trebuie să renunț la una dintre acestea în favoarea celeilalte din punctul de vedere al liceului la care studiez.

Rep.: Crezi că este vreo legătură între artă și științe reale?

M.Z.: În Renaștere, un om inteligent era o persoană ce avea cunoștințe în orice domeniu. Ca pictor e nevoie să cunoști anatomia omului pentru a îl putea ilustra. Ca sculptor ai nevoie de cunoștințe în chimie pentru a înțelege cum reacționează substanțele din materialul folosit. Cred că aș fi la fel de ocupată dacă aș alege o altă facultate din acest considerent. Studiul artei m-a învățat să privesc lumea din jurul meu cu alți ochi și să o apreciez la maximum și cred că fiecare om are nevoie de o latură artistică dezvoltată. Sunt atentă la ore și îmi folosesc potențialul la maximum drept respect față de profesori, dar și pentru mine, știind că pot face încă un pas spre evoluția mea. La urma urmei, tot ce ne înconjoară este artă, inclusiv tablourile de pe pereții persoanelor care îi judecă pe cei ce aleg să urmeze acest drum, așa că sunt recunoscătoare părinților mei care m-au susținut mereu și pentru toți acești ani de studiu în cadrul colegiului.

A consemnat Timeea BUDIN