ANALIZĂ. Războiul Israelo – Palestinian sau războiul Israel – Hamas?

Pentru a analiza un conflict internațional într-un mod corect și realist trebuie în primul rând să plecăm de la tipul de conflict pe care îl avem în discuție. Dacă vorbim despre conflictul israelo – palestinian, vorbim despre conflictul dintre două formațiuni care revendică teritorii și se luptă pentru recunoașterea statală la nivel internațional.

Dacă vorbim despre conflictul dintre Israel și Hamas punem în discuție două tipuri diferite de actori internaționali și anume un stat și o organizație teroristă.

Răspunsul la întrebarea din titlu schimbă total cheia de interpretare a prezentului conflict. Dacă ne uităm la presa occidentală, foarte des uzitată este formula războiului dintre Israel și Hamas. Dacă ne uităm la presa din Orientul Mijlociu, este pus în discuție conflictul dintre Israel și Palestina. Deci iată, avem la nivel internațional două catalogări diferite pentru același conflict. Întrebărea pe care trebuie să ne-o punem este: de ce?

Ei bine, dacă vorbim despre un război împotriva terorismului, ne aflăm într-o zonă de legitimare a intervențiilor internaționale pentru combaterea acțiunilor de tip terorist care pot avea reverberații regionale sau internaționale. Dacă ne aducem aminte, după atentatele de la 11 septembrie, președintele Bush declara un război împotriva terorismului. Ne aducem aminte intervenția în Afganistan, lupta împotriva al Qaeda și a altor grupări teroriste, lichidarea șefilor grupărilor, lupta împotriva Statului Islamic dar și acțiunile teroriste care au avut loc pe teritoriul european.

Dacă vorbim despre războiul împotriva terorismului, ce ne învață istoria recentă este că o eradicare a fenomenelor teroriste este imposibil de făcut. Faptul că după ani de zile în care nu am mai vorbit despre terorism, atenția publică internațională fiind concentrată spre pandemie sau războiul din Ucraina, reaprinderea unui conflict nerezolvat în Orientul Mijlociu revigorează mișcările teroriste cu acțiuni transnaționale trebuie să ne dea de gândit asupra modului în care radicalizarea funcționează, chiar și în formele latente de manifestare. Nici nu a început bine conflictul, că luptători ai Statului Islamic au făcut deja atentate pe teritoriul european, în Belgia, alte state ridicând gradul de alertă datorită riscului ridicat de atac terorist. Legând acest lucru de războiul împotriva Hamas trebuie să înțelegem că nu vorbim despre o singură grupare teroristă, ci trebuie să adăugăm acțiunile Hezbollah și, iată, cele ale Statului Islamic care amenință securitatea statelor europene și nu numai.

Dacă privim conflictul din cealaltă perspectivă, cea a două state care dispută teritorii, atunci avem o altă dimensiune, care implică elemente de diplomație, negociere și cooperare pentru atingerea obiectivelor de stabilitate regională. Bunăoară, dacă ați privit la televizor, analiștii vorbesc despre importanța Iranului în conflict, Arabiei Saudite, Libiei, Siriei, Qatarului și, nu în ultimul rând, a Turciei. Vedem totodată cum Egiptul refuză în mod constant să-și deschidă granițele față de refugiații palestinieni, lucru care nu constituie o noutate, aceasta fiind o poziție constantă a Egiptului în momentele de antamare a conflictului.

Soluția celor două state este agreată atât la nivelul statelor din Orientul Mijlociu, cât și în rândul statelor occidentale. Tocmai de aceea Statele Unite au depus un efort diplomatic considerabil în aceste momente dificile pentru a evita o escaladare a conflictului în regiune. De asemenea, Uniunea Europeană sprijină proiectul soluției de pace privind existența celor două state prin demersuri diplomatice, dar și prin susținere economică. Conform declarațiilor oficiale ale Uniunii Europene, aceasta se constituie în cel mai mare donator al poporului palestinian, cu o contribuție anuală de 82 milioane de euro.^[1]

Uniunea Europeană are un program de cooperare cu Palestina pe diverse paliere, plecând de la cel diplomatic la cooperare tehnică și financiară, ajutorul umanitar și programe comune. În direcția politicii externe, relațiile dintre Uniunea Europeană și autoritatea palestiniană au în vedere formarea unui stat palestinian democratic și independent care poate coexista în pace și securitate cu Israelul. Uniunea Europeană susține proiectul soluției de pace din 2003 privind existența celor două state. În contextul politicii europene de vecinătate au fost dezvoltate o serie de acorduri cu autoritatea palestiniană, printre care trebuie să amintim planul de acțiune dintre Uniunea Europeană și Palestina din 2013, dezvoltat în cadrul politicii europene de vecinătate, care stabilește agenda de cooperare politică și economică dintre cei doi actori. Acest plan a fost prelungit până în 2025. În 2017 a fost adoptată strategia europeană comună pentru sprijinirea Palestinei 2017 – 2020 – spre o un stat Palestinian democratic și responsabil^[2].

Cu toată că investiția europeană are în vedere dezvoltarea unui stat palestinian predictibil, dezvoltarea infrastructurii, susținerea populației civile, trebuie să ne punem întrebarea dacă în mod indirect aceste sume nu au ajuns să susțină instabilitatea din regiune.

Considerând aceste poziții, teama statelor din regiune în privința unei operații militare extinse în Fâșia Gaza și deschiderea granițelor față de refugiații palestinieni este o încălcare acestor angajamente privind existența celor două state. Prin urmare este de așteptat opoziția în regiune față de o intervenție pe teritoriile palestiniene.

Iată, putem spune că vorbim despre o formă de război hibrid care aduce în discuție atât componentele statale dar și de terorism internațional, și care oferă dimensiuni noi în privința abordării securității internaționale.

Este de așteptat că acele conflicte nerezolvate, fie că vorbim despre așa numitele conflicte înghețate din estul european, fie despre conflictele din Balcani, fie despre alte zone, să se reactiveze într-o formulă sau alta în încercarea de a găsi o soluție care să genereze un nou status quo în privința acelor situații, cum a fost și în cazul Azerbaidjanului în Nagorno Karabah. De asemenea, pe fondul creșterii extremismului la nivel european și antamarea vechilor retorici privind teritorii și minorități este posibil să asistăm la o creștere a presiunii și în aceste regiuni.

Conf.univ.dr. Mihaela Daciana NATEA,

Director Jean Monnet Center of Excellence in European Security and Disinformation

UMFST ”George Emil Palade” Târgu Mureș

[1] The European Union and Palestinians, The Office of the European Union Representative of West Bank and Gaza Strip, UNRWA, 09.08.2021  https://www.eeas.europa.eu/palestine/european-union-and-palestine_en?s=206

[2] The European Union and Palestinians, The Office of the European Union Representative of West Bank and Gaza Strip, UNRWA, 09.08.2021  https://www.eeas.europa.eu/palestine/european-union-and-palestine_en?s=206