Interviu cu Ștefania Sălăgean: „Cel mai mare susținător al meu este Dumnezeu“

Muzica este o artă greu de descris în cuvinte: niște sunete scoase de un instrument sau niște note cântate de un cântăreț pot stoarce lacrimile unui public de sute sau poate chiar mii de oameni, iar în acest interviu vorbim despre o tânără solistă muzicală de acest fel. Numele ei este Ștefania Sălăgean, are 18 ani, este elevă în clasa a 11-a la Colegiul „Petru Maior“ din Reghin și a pășit în lumea muzicii încă de mică. De-a lungul timpului a strâns un repertoriu impresionant de melodii lansate (pe care le puteți găsi pe internet) și a fost distinstă cu numeroase premii la concursuri.

Reporter: Cum ai început să cânți?

Ștefania Sălăgean: Activitatea mea muzicală a început cu pași mărunți încă din grădiniță, când Irisz Meniey, educatoarea mea, m-a înscris la concursul județean „Cântă, cântă copile!”, secțiunea Muzică ușoară. Atunci la vârsta de 5 ani, am pășit prima oară pe scenă unde reacția publicului, cât și premiul obținut mi-au dat încredere în mine. Mai târziu, am început cursurile de canto popular în cadrul Asociației culturale „Flori de pe Mureș“ coordonată de domnul profesor Marian Someșan.

Rep.: Poți aminti câteva concursuri la care ai participat?

Ș.S.: Am participat la foarte multe concursuri și festivaluri și am câștigat premii cu care mă pot mândri. Câteva dintre acestea sunt Premiul întâi la Festivalul Național de Artă și Tradiție populară „Dragobete Moronete“, tot Premiul întâi la Festivalul de muzică Lira, secțiunea Muzică populară și Premiul de popularitate la Concursul de muzică populară pentru copii, Rapsodia Mugurilor. Ultimul concurs la care am participat a fost la Festivalul Concurs Național de Interpretare „Ilie Micu“, ediția a II-a, la Sibiu.

Rep.: Cine este cel mai mare susținător al tău?

Ș.S.: Cel mai mare susținător al meu consider că este Dumnezeu. El nu lipsește niciodată de lângă mine și îmi călăuzește pașii pe toate potecile vieții. Tot El a trimis un înger care să mă vegheze și să mă susțină moral și spiritual – mama mea – care îmi este alături în toate proiectele mele.

Rep.: Îți dorești să faci asta pe mai departe? Dacă da, unde vrei să studiezi?

Ș.S.: Nu m-am hotărât încă ce drum voi alege, dar de un lucru sunt sigură: nu mă voi despărți niciodată de muzică și voi încerca să mă perfecționez mereu în acest domeniu.

Rep.: Ce înseamnă muzica pentru tine?

Ș.S.: Muzica pentru mine nu înseamnă, ea face parte din mine, e din interiorul meu, din suflet, din simțuri, din trăiri.

Rep.: De ce ai ales muzica populară? Cânți și alte genuri?

Ș.S.: Am ales muzica populară deoarece îmi doresc ca aceste nestemate ale poporului român – cântecul și jocul popular – să nu se piardă niciodată deoarece reprezintă comoara cea mai de preț a românilor și trebuie păstrată. Cânt și muzică religioasă – pricesne – şi sunt membră a Corului Bucuria Comuniunii din Reghin, coordonat de părintele Vasile Farcaș. Alături de colegii mei participăm la spectacole și concursuri atât în țară cât și în străinătate. Prin intermediul pricesnelor mă simt mai aproape de Dumnezeu, de sufletele oamenilor, și reprezintă un gen muzical care îmi aduce liniște și profunzime.

Rep.: Care este cel mai drag concurs la care ai participat?

Ș.S.: Toate concursurile îmi sunt dragi deoarece fiecare este special. Cunosc prin intermediul acestora oameni noi, artiști de valoare de la care am tot timpul ceva de învățat, colegi de scenă cu care leg prietenii.

Rep.: Care consideri că este cea mai mare realizare a ta?

Ș.S.: Consider că fiecare apariție, individuală sau de grup, pe scenă sau în biserică, reprezintă o realizare deoarece mă ajută să învăț să-mi controlez mai bine emoțiile, să acumulez experiență și să trăiesc bucuria transmisă prin cântec.

Rep.: Ai întâmpinat probleme pe parcursul tău?

Ș.S.: Din păcate, am întâmpinat: mergeam spre Brașov pentru a participa la un concurs și am avut un accident de mașină în urma căruia am rămas și cu cicatricea de pe frunte și cu cea din suflet, dar acest lucru nu m-a împiedicat să-mi urmez pasiunea chiar dacă mă aflam la o vârstă fragedă. Am mai întâmpinat și mici probleme de sănătate înaintea unor spectacole, dar majoritatea s-au rezolvat în timp util pentru a putea urca pe scenă și a trăi bucuria revederii cu publicul.

Rep.: Ce sfat le dai altor tineri care își doresc să facă muzică?

Ș.S.: Muzică nu se face, ea se simte, se interiorizează, se trăiește, se transmite. Consider că dacă Dumnezeu ți-a dat un talent așa de prețios, un glas bun, avem datoria de a-l înmulți. Nu este un drum ușor, presupune multe sacrificii, dar dragostea pentru muzică, alături de multă muncă, consecvența și perseverență reușește să-ți aducă împliniri deosebite și multă satisfacție. Așa că, dacă iubești cu adevărat muzica, nu ezita să pornești pe acest drum!

A consemnat Adrian MURARIU