INTERVIU cu Raul Blaga, povestea unui tânăr artist pasionat de fotografie și film

Într-o conversație captivantă, Raul Blaga, un tânăr de 19 ani, student la Universitatea de Arte din Târgu Mureș, ne-a povestit despre parcursul său în lumea artei vizuale, pasiunea sa pentru fotografie și film, dar și despre cum își dorește să-și lase amprenta în această industrie competitivă. Cu un interes de mic pentru videografie, Raul a descoperit fotografia în pandemie, transformând o activitate inițial amatoricească într-o pasiune autentică. „O fotografie bună trebuie să vorbească”, spune el, subliniind că nu doar calitatea tehnică, ci și mesajul unei imagini contează cu adevărat. Inspirat de mari regizori precum Tarantino, Raul își găsește influențele din cinematografie și adaptarea lor în arta fotografică. În ciuda provocărilor financiare și a concurenței acerbe, el încurajează tinerii să își urmeze pasiunea cu îndrăzneală și autenticitate, afirmând că „Inconștiența și indiferența aduc succesul.”

Reporter: Spune-ne câteva lucruri despre tine.

Raul Blaga: Mă numesc Blaga Raul, am 19 ani, sunt student la Universitatea de Arte din Târgu Mureș unde studiez comunicarea audio-vizuală, respectiv fotografia, jurnalismul, publicitatea media și filmul. Sunt pasionat de muzică, film, zonă pe care încerc să o dezvolt ca domeniu principal, atât pe zona de video cât și pe partea de film ca scurt-metraje sau lung-metraje, fashion, și cam tot ce ține de artă.

Rep.: Ce te-a atras către fotografie și când ai început să o practici?

R.B.: Pot să zic că am avut o atracție mai timpurie pentru videografie, de mic îmi plăcea să filmez orice, dar nu m-am gândit niciodată că o să ajung să fac lucrul acesta la modul serios. Fotografia am început să o practic ca amator în pandemie, cred că mai mult din plictiseală astfel, pasiunea a crescut treptat cu timpul. Cu cât am început să fac poze mai bune, cu atât a început să îmi placă mai mult.

Rep.: Ce reprezintă pentru tine fotografia?

R.B.: O artă. Mi se pare un răspuns super simplu să zic că e un mod de exprimare, sau un lifestyle, sau felul în care văd eu lumea. Nu, mi se pare că e ceva ce pot oferi celor din jur, într-un mod în care îmi pot pune propria amprentă și interpretare. Adică dacă eu sunt chemat să fac poze la un eveniment, clar prestez niște servicii, dar ca artist pot să o fac în stilul meu.

Rep.: Cum arată o fotografie bună din punctul tău de vedere, care sunt criteriile?

R.B.: O fotografie bună trebuie să vorbească. Pot să văd cea mai calitativă poză, dacă nu îmi spune nimic nu o să o țin minte.

Rep.: Ce părere ai despre tendințele actuale în fotografie? E ceva ce te inspiră sau te influențează din această sferă?

R.B.: Sincer nu pot să zic că am un artist după care mă ghidez, mai mult mă ghidez în cinematografie după regizori, Tarantino e preferatul meu, dar în fotografie încerc să fur de la fiecare artist câte ceva.

Rep.: Ce sfaturi ai pentru tinerii fotografi care își doresc să își dezvolte un stil propriu și să aibă succes în industrie?

R.B.: Aici și eu încă mă lupt cu intratul în industrie, pentru că e o concurență mare și industria este foarte costisitoare, de-asta  să nu vă supărați când auziți prețurile fotografilor, mai ales a celor începători. Pentru că pe lângă banii de care oricine are nevoie, care la început oricum sunt puțini, avem nevoie de bani pe care să îi strângem pentru aparatură, care nu e absolut deloc ieftină. Sfatul meu pentru cine vrea să facă asta este să înceapă. Și dacă trage de pe telefon, să o facă cu pasiune, și să încerce să iasă în evidență cu ceva. Toată lumea fură în artă, nu există un fotograf original, sau o poză sau o abordare care să nu fi fost executată deja, dar amprenta personală face diferența. Eu am o vorbă, inconștiența și indiferența aduc succesul.

Rep.: Ce sfaturi ai pentru cei care se simt timizi sau inconfortabili în fața aparatului foto?

R.B.: Poate unii știu că eu am scos două filme „Runaway și Kicks„ care pot fi vizionate pe YouTube. Ambele sunt două proiecte mari de lungmetraj, care au necesitat luni de muncă. Nu m-am gândit niciodată dacă o să râdă lumea de mine, am avut mereu încredere în ceea ce am făcut, chiar dacă unii au considerat asta drept aroganță. Tot timpul am zis că dacă o să îmi arate ei filmul lor care va fi mai bun decât al meu, o să mai reconsider ideea de a face asta, până atunci fac ce vreau eu.

Deci, sfatul meu în privința timidității este „fără timiditate”. Când îți e rușine sau te gândești „ce o să zică prietenii mei”, tot ce faci e să omori orice urmă de creativitate, și asta duce la a nu mai face nimic, ceea ce e cel mai trist lucru.

Rep.: Cum vezi evoluția ta ca fotograf în următorii cinci ani? Există anumite tehnici, genuri sau teme pe care ți-ar plăcea să le explorezi mai mult?

R.B.: Ca fotograf mi-ar plăcea să merg cât mai mult pe o zonă cât mai artistică, posibil chiar abstractă. Un scop principal pentru următorii cinci ani ar fi să mă lansez la propriu și să scot bani din asta la modul cel mai serios, mai bine zis să trăiesc din asta. Pe parte artistică aș vrea să îmbin cât mai mult fotografia cu videografia și filmul, să scot cât mai multe scurtmetraje, în cât mai multe stiluri și să mă dezvolt mai mult și pe partea de servicii video. Pentru orice serviciu, că e video, că e foto puteți apela la mine și o să vă anunț dacă ceea ce mi se cere e posibil.

A consemnat Alisia BALOGH