Pasiuni politice

Principala condiţie pentru a nu avea deziluzii este să nu-ţi faci iluzii. A pune bază pe politicienii români, orice culoare ar avea ei, este la fel de riscant cu a merge pe nisipuri mişcătoare. “Nu o să avem democraţie nici sub Băse, nici sub altcineva, până când nu o să avem oameni educaţi cât mai mulţi. Dacă te uiţi câte prostii spun şi aştia noi, te doare capul. Din nefericire, există o teorie care nu ne dă speranţe nouă, ci la treia generaţie după noi. Cam de atât avem nevoie ca să ajungem la un echilibru social-politic-economic nomal. {tii care este preţul? Integrarea în economia albă a tuturor hoţiilor făcute până acum şi în urmatorii 10 ani”. Am redat un fragment dintr-o scrisoare primită de la un coleg şi prieten din Canada. Un om care a crezut că numai o schimbare fundamentală poate scoate România din raza corupţiei.
Am fost dispuşi să luptăm pentru schimbare iar ciloaniada de astăzi, circul în exces şi ezitările puterii, combinaţiile între nou şi vechi nu pot decât să determine o stagnare, din fericire nu un regres, deocamdată. Nu voi spune niciodată că era mai bine dacă rămânea PSD la putere. Acolo lucrurile stau şi mai periculos, acolo totul este putred şi mă îndoiesc că tinerii, cu toată voinţa lor, vor reuşi să doboare şi să facă ferfeniţă steagul roşu fluturat de Iliescu. Nu vor reuşi, de asemenea, nici să se lupte cu corupţia lor.
|n tabăra puterii sunt mai mulţi oameni de valoare, dar, din păcate, sunt timoraţi de aceeaşi plagă: a baronilor, a ambiţiilor sau, la fel de grav, a amatorismului. Mulţi s-au dorit ceva şefi doar pentru că dă bine la CV sau pentru a-şi satisface frustrările dobândite pe vremea vechii puteri.
Astăzi liberalii îşi aleg preşedintele; zilele trecute un personaj controversat al politicii şi economiei sărea la gâtul preşedintelui interimar Călin Popescu Tăriceanu. Viorel Cataramă a contracarat preventiv atacul SAFI pe principiul că “dacă intru în rahat, mai trag câţiva după mine”.
Theodor Stolojan a declarat ieri la congres că liberalii au învăţat, cât au stat în opoziţie, să nu repete greşelile PSD. Tare mi-e teamă că, atât în PD cât şi în PNL, lupta pentru putere va fi atât de sfâşietoare încât în patru ani se va alege praful şi pulberea de tot. Nimeni nu este dispus la un compromis în numele poporului. Nici cei care au fost, nici care sunt. Poate cei care vor veni după 10 ani.