O biserică se dărâmă

În Crăciuneşti există două vechi biserici ortodoxe. Într-una dintre ele, cea construită în 1642, se mai oficiază şi astăzi slujbe pentru cei 21 de români ortodocşi care-i mai calcă pragul. Cealaltă, situată la circa 2 km de prima, este închisă. Un lacăt mare tronează la intrare. Crucea de pe turlă a dispărut de mult, iar slujbe nu s-au mai făcut de câţiva ani.
Cândva localitate în totalitate românească, din totalul populaţiei, astăzi doar circa 20% mai sunt români, ceilalţi 80% reprezentând populaţie maghiară şi rromă. Veche de aproape 400 de ani, biserica ortodoxă de lemn din centrul localităţii Crăciuneşti a ars de patru ori. De fiecare dată a fost reconstruită de către comunitatea ortodoxă. Din cele patru incendii, toate puse de o mână de om rău, mereu a scăpat neatinsă icoana Sfântului Ierarh Nicolae. Ea este considerată astăzi făcătoare de minuni.

Condamnată la uitare

S-au salvat puţine lucruri, dar cele salvate au fost de mare preţ şi se păstrează şi astăzi fiind obiecte de patrimoniu: 5 icoane, uşile împărăteşti şi iconostasul. "Dacă astăzi această biserică ar mai arde nu ar mai avea cine să o reconstruiască”, ne-a declarat părintele Ioan Pop. Mă străduiesc să fac tot ceea ce pot. În primul rând să ţin rânduială în biserică şi în păstrarea datinilor. Din păcate, suntem foarte puţini ortodocşi şi ne împuţinăm mereu. Mâine săvârşesc încă o înmormântare a unui creştin ortodox. Această biserică mai este vizitată de unii oameni din Târgu Mureş. Marea problemă o reprezintă obiectele de patrimoniu, pe care le păzesc ca pe ochii din cap, pentru că sistem de alarmă nu avem. O altă problemă este aceea că biserica are nevoie urgentă de consolidare la bază, pentru că ea nu are fundaţie şi a început să se afunde în pământ în partea dinspre pronaos şi să ridice înspre altar. E o diferenţă de 18 centimetri între cele două părţi. Am făcut diferite demersuri, dar n-am primit nici un ajutor. Singura speranţă care ne-a mai rămas este la oamenii de bine, care fie să facă ceva donaţii, fie să participe cu materiale la consolidarea bisericii", a spus preotul. Condamnate de indiferenţa celor din jur, într-un timp relativ scurt aceste biserici probabil vor dispărea. Va mai rămâne doar amintirea lor, consemnată undeva într-un registru parohial.
Cimitirul este acoperit de muşchi şi de indiferenţa autorităţilor, dar şi a celor care cândva s-au născut acolo şi s-au răspândit apoi în cele patru zări, uitând că au datoria morală de a mai face ceva pentru comunitatea în care s-au născut şi în care au primit botezul creştin. Mulţi dintre ei i-au uitat până şi pe părinţii pe care îi au îngropaţi în cimitir şi de care preotul Ioan Pop se îngrijeşte să le facă cele cuvenite conform datinilor bisericeşti.
Nicolae BALINT