O viaţă dedicată bisericii

Joseph Ratzinger s-a născut la 16 aprilie, 1927, în localitatea Marktl am Inn, din Bavaria. A fost al treilea copil al lui Joseph şi Maria Ratzinger. Tatăl său a fost poliţist, iar mama sa barmaniţă.
În 1937, Ratzinger sr. a ieşit la pensie şi s-a mutat în oraşul Traunstein. În 1941, tânărul Joseph a devenit membru în Tineretul Hitlerist, intrarea în această organizaţie fiind obligatorie. Concomitent, Ratzinger a început studiile la seminarul din Traustein. În 1943, a fost mobilizat la o unitate de apărare anti-aeriană din zona oraşului Munchen. Aproape de sfârşitul războiului, a dezertat şi a fost o vreme prizonier de război în lagărul deschis de Aliaţi la Ulm, de unde a fost eliberat în 19 iunie, 1945. La scurt timp, Ratzinger, împreună cu fratele său, au intrat într-un seminar catolic. A fost hirotonit preot la 29 iunie, 1951. A obţinut doctoratul în teologie în 1957 şi a devenit profesor la Colegiul din Freising din 1958. Între 1959 şi 1963 a fost profesor la Universitatea din Munster, iar din 1966 a preluat catedra de teologie dogmatică la Universitatea din Tubingen. La Conciliul Vatican II a fost unul din consilierii teologici liberali, dar a devenit conservator după protestele studenţeşti din 1968. În 1969 s-a întors în Bavaria, la Universitatea din Regensburg. Trei ani mai târziu a fondat revista teologică Communio, împreună cu Hans Urs von Balthasar şi Henri de Lubac. În martie 1977, Ratzinger a fost numit arhiepiscop de Munchen şi Freising, iar în luna iunie a aceluiaşi an Papa Ioan Paul al VI-lea l-a desemnat cardinal. La 25 noiembrie, 1981, Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit preşedintele Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, continuatoarea Sfântului Oficiu al Inchiziţiei. A demisionat în 1982 din arhidieceza de Munchen, iar în 1993 a devenit cardinal-episcop de Velletri-Segni. Din 1998 a fost vice-preşedinte al Colegiului Cardinalilor, al cărui decan a fost numit în 2002. (I.B.)