Cetăţeni şi mafioţi

Preşedintele Băsescu a reluat, la modul cel mai dur, lupta cu grupurile mafiote, care există atât în tabăra puterii, cât şi a opoziţiei, atât în presă cât şi în înaltele sfere economice, care se regăsesc, într-o absolută splendoare, la oricare nivel al societăţii. Ieri, şeful statului a ieşit din nou în public şi a tunat şi fulgerat, însă la modul general. Corupţia nu poate fi demascată la modul general, iar cercurile de interese nu se limitează nici la mătuşa, nici la 6/49, nici chiar la petrol. În general. Semnalele preşedintelui sunt foarte clare, dar se pare că cineva nu le înţelege. Preşedintele, dintr-o pornire populistă sau de bună-credinţă, vrea nume, dosare scoase de sub tone de praf şi cred că mai vrea să-i vadă şi în zeghe pe unii, în loc să rânjească din scaune moderne, elegante şi, în special, moi. Preşedintele a cerut să se facă publice toate actele normative care ar fi putut să fie emise tocmai în interesul acestor grupuri. Poate că nu e treaba preşedintelui să se bage în arhivă şi să scotocească după acte, dar cu câteva exemple concrete tot ar fi putut veni. Să amintim doar celebra ordonanţă, din perioada în care Tăriceanu era ministrul Industriilor, de scutire de taxe vamale pentru 48 de ore a maşinilor de import. Sau altele cu privatizări dubioase despre care presa a scris în disperare degeaba. Dacă preşedintele face acuzaţii la modul general lumea va fi năucită, nu va mai şti cine este corupt şi cine nu. Să nu uităm că şi Ion Iliescu obişnuia să vorbească despre corupţie ca şi cum ar fi un fel de mâncare nedigerabilă.
Recent am asistat la o campanie de discreditare a ministrului Monica Macovei, de nu mai ştia nimeni ce-i în haosul creat.
Preşedintele este dator să vină cu lucruri concrete şi cu măsuri radicale. Altfel, la fel ca şi în jocul „Cetăţeni şi mafioţi", ne vom dori cu toţii să fim nişte mafioţi şmecheri decât cetăţeni cinstiţi.