De la şoferi, numai „respect”

E adevărat că în toate oraşele, nu numai din judeţ, asfaltul îţi oferă nenumărate gropi. La fel de adevărat este că în drum spre nordul ţării, drumurile sunt execrabile, în timp ce "sudiştii" au parte de şosele drepte. Nu avem autostrăzi, dar trebuie să ne deplasăm şi pentru asta avem maşini. Ne doare sufletul când luăm în plin câte un şanţ ce se tot adânceşte cu fiecare ploaie. Dar, de aici şi până la halul în care îşi descarcă nervii 70 la sută din şoferi e cale lungă. Fiecare din cei care posedă carnet de conducere are bagajul său de poveşti despre şoferii "tâmpiţi", "nebuni" sau "fiţoşi" şi isprăvile lor demne de dispreţ. Numai că, aceiaşi posesori de permise uită să şi înveţe câte ceva din aceste poveşti.
Dacă te-a depăşit unul mai imprudent, apoi e musai să îl claxonezi şi să îl stresezi cu farurile. Iar dacă nu schimbă faza pe timp de noapte în spatele tău, să vezi ce îi ţii şi tu faza lungă în retrovizoare.
Vestita lentoare ardelenească se topeşte sub pedala acceleraţiei. Conducem cu nervi, cu înjurătura pe buză şi cu un orgoliu nelimitat, mai ales dacă avem peste 2.000 de centimetri cubi sub capotă. Vedem o femeie la volan, imediat o apelăm cu aluzii la bovine şi claxonăm să se dea la o parte. Femeia apelează la aceleaşi categorie de mamifere şi se uită urât, dacă e mai tânără. Dacă pică vreun agent de poliţie în drum, este jale la gura şoferilor, că "stă şi ăsta la ciupeală". Dacă dirijează circulaţia "stă şi ăsta şi încurcă". Decât să dai prioritate, ţâşneşti cu pedala în podea, într-a doua.
Graba este mare şi niciodată totul în regulă. Nervii sunt întinşi la maxim şi uităm de reguli. Dacă le mai ştim. Claxoanele se uzează primele la maşini. Respectul între şoferi ar trebui să ţină de bunul simţ. La cum se circulă pe străzi, între cei cu volanul în mână dispare omenia. Carnetul de şofer ar trebui eliberat numai pe o declaraţie pe proprie răspundere: "când o să fiu la volan, promit să fiu calm".

Traian DELEANU