Provocare pe blog

Un coleg îmi spunea să scriu ieri despre bloguri. Mai ales că sunt în curs de creare al unuia propriu, deja schiţat de un prieten. Cum nu am încă cultura şi civilizaţia blogului, cu toate că începe să îmi placă din ce în ce mai mult ideea, dar părerile mele altădată, mă gândeam să mutăm politica pe blog. Să nu ne mai paraziteze scandalurile Băsescu – Tăriceanu – Voiculescu – Vadim- Geoană sau Dobre-Lokodi-Florea ecranele televizoarelor, ci să le creăm fiecăruia câte un jurnal on-line, să le postăm apoi înregistrările audio-video şi apoi să se războiască între ei, trimiţându-şi comentarii. Cum e destul de dificil să stai zilnic conectat la calculator, să ai deprinderi să citeşti tone de declaraţii proprii şi ale adversarilor politici, cum, din vârful funcţiei publice, te-ai dezobişnuit să scrii romane şi te mulţumeşti să dai cu pixul la rubrica semnătură, bănuiesc că intensitatea discuţiilor purtate pe blog va descreşte de la o zi la alta. În acest răstimp, noi, jurnaliştii, dar mai ales cetăţenii ne vom putea concentra pe problemele reale cu care ne confruntăm în judeţ. Chiar şi în ţară. Şi, implicit, vom putea să îi provocăm pe şefii administraţiei judeţene şi locale, pe şefii de instituţii, pe liderii politici şi pe oricare alt decident să fie cheia soluţionării unei probleme şi nu un instrument, un provocator de scandaluri etc.
E doar o idée. Dar îmi place. Transhumanţa circului. Întoarcerea la popor nu prin scandaluri ci prin programe, proiecte, soluţii. O fi posibil?

Ligia VORO