Te iubesc vs I love you

* "Tânăr, beat de dragoste ofer dragoste năvalnică".
Ne-am făcut un obicei din a copia şi a sărbători cu toţii tradiţiile poporului de peste ocean. Nu e nimic rău în asta atâta timp cât nu ai acasă ceea ce cauţi. Dar când priveşti peste baltă după un Valentin catolic şi nu îl vezi lângă tine pe năvalnicul Dragobete strămoşesc, parcă ceva nu e bine. "Eu vreau Dragobete!", ar putea deveni sloganul celor ce iubesc. De ce să îl sărbătorim pe Valentin, preotul catolic sanctificat, când putem să ne mândrim cu al nostru Cupidon. Căci asta este Dragobetele. Un tânăr frumos, puternic, bun, inspirator al pornirilor senzuale curate, al dragostei fireşti care îşi face simţită prezenţa o dată pe an. E un simbol al trezirii naturii la viaţă prin apariţia ghioceilor, viorelelor şi brebeneilor, pe care tinerii le culeg intrând astfel în rezonanţă cu ea. Este şi perioada în care are loc logodna animalelor din pădure şi prin extensie cea a fetelor cu băieţii. Dragobetele, "Beat de dragoste", umbla însoţit de zâne numite Dragostele, soli ai destinului şi a evenimentelor implacabile care îi pândesc pe oameni pe cele mai neaşteptate cărări ale vieţii. Ele cunoşteau anumite cuvinte de dragoste pe care le şopteau tinerilor îndrăgostiţi pentru ca aceştia să aibă puterea de a-şi atrage iubirea dorită. Aceste şoapte cuprindeau cuvinte ca dragoste, dor, drag, inimă, dorinţă. Dragobetele are tot ceea ce îi trebuie pentru a putea deveni sărbătoarea internaţională a îndrăgostiţilor. Că n-are nici o şansă în faţa superpromovatului Valentin, ştim. Dar ar trebui să sărbătorim dragostea tânără, primăvăratică, atunci când primăvara vine, de Dragobete, nu înainte de sosirea ei cum cere Valentine. Şi ar trebui să nu ne mai fie ruşine să ne declarăm dragostea în limba română. Arhifolositul I love you l-am putea uita în favoarea unicului Te iubesc.

Eugenia KISS