BIBLIOFAGIA

Yukio Mishima – Ultimul samurai

Sigur ca modul de trai, de a fi si de a întelege adevarurile ultime, asa cum sunt ele alcatuite, îi fac pe europeni, inclusiv pe români, sa-i priveasca pe japonezi ca pe niste ciudatenii. Cumva. Cu obiceiuri stranii si apucaturi greu de priceput. Ce sa admita scriitorul de talie mondiala Caragiale –tatal, din filozofia de viata al scriitorului de notorietate universala Yukio Mishima ? Nimic, ca sa spunem asa, sa te sinucizi pentru un cod al onoarei, hm! „Mofturi…”. Etc. si totusi. La o perceptie mai atenta a acestei lumi japoneze, aparent exotice, descoperim pulsînd aceleasi lucruri bune si rele ca peste tot în lume. Mijloacele de expresie difera, de cele mai multe ori. „Soare si otel” (Humanitas, 2008) este o densa confesiune despre existenta pe acest pamînt vazuta prin prisma lui Mishima. O carte despre limbajul si imitele trupului, despre asceza si pofte, frumesetea în sine. Confesiunea abrupta a unui Apollo nipon, dar si despre ideea de onoare, curajul, limbaj si comunicare, realitate si fantasme, la un urmelor un alt fel de a ne interoga, cine suntem si încotro de îndreptam. Din aceleasi motive parasea Europa Paul Gaugain si pleca în îndepartata Polinezie. Ca sa descopere misterele existentei si ale propriei lui treceri prin lume. O carte pentru amieze de toamna si ore târzii ale noptii, când trupul e ostenit si mintea lucreaza la rece. Chiar si între Carpati si Dunare.