Bibliofagia

Povesti adevarate la multe minus zero grade

O carte care se citeste pe nerasuflate. O carte care are nu doar culoare – albul predomina, datorita conditiilor meteo din tinutul artic canadian…- dar si mult miez. O carte cu oameni parca dintr-o alta lume, unde este frig si zapada, noptile sunt lungi si pasiunile intense. Chiar daca încâlcelile sortilor nu lipsesc.
„Capcana de gheata” (Editura Niculescu, 2008, Colectia de literatura universala „Citim. stim”, noi doar comentam!) apartine unei scriitoare lansata bine pe traiectoriile internationale, dar abia acum ajunsa la noi. Dulcica bine, blonda natural si cu ochi albastri ca o suedeza autentica, are o biografie extrem de geografica. Viata ei derulându-se prin Spania si Anglia, Canada si Franta, cu experiente hipiote si universitare de mai mare dragul de povestit.
Romanul ei de debut este însa mult mai dens si concentrat
decît preumblarile ei prin lume. O poveste cu multe întorsaturi si interogatii, o naratiune echilibrata si lesne digerabila cap coada. Ceea ce pentru cititorul român, obisnuit cu prea multe simandicoase divagatii poate fi un suspin de usurare: se poate parcurge lesne si cu folos. Dincolo de micile noastre ironii, avem satisfactia descoperii unei autoare de prima mîna. si cu picioare frumoase pe deasupra! Ceea ce completeza satisfactia lecturii.