De ce nu poate câştiga PSD alegerile?

Evident, un astfel de titlu tranşant ar putea naşte comentarii şi contrareacţii imediate. Analiza de faţă vizează trei paliere de argumentare în favoarea ipotezei noastre. În primul rând, e vorba de contextul politic. Teoretic, acesta este favorabil opoziţiei şi deci şi PSD-ului. Numai că, în realitate, lucrurile nu stau întocmai aşa. În primul rând PSD nu mai este vocea primă a opoziţiei, iar greşelile tactice săvârşite în ultimii doi ani şi culminând cu cele din ultimele câteva luni au dus partidul lui Ponta într-o situaţie deloc de invidiat. Prins într-o eventuală viitoare colaborare cu două formaţiuni politice de care doctrinar şi nu numai, nu este legat, PSD este înghesuit în colţ de un PNL agresiv în planul comunicării şi un Partid Conservator care demonstrează, pentru a câta oară, că joacă doar pentru interesul politic imediat. PSD se va afla astfel în imposibilitatea de a argumenta, în campania electorală, politico-doctrinar „stânga vs. Dreapta”, iar din perspectiva discursului antibăsescian, nu va fi niciodată la fel de convingător cum poate fi PNL.
De neînţeles este reacţia pe care PSD-ul a avut-o, sau mai bine zis nu a avut-o la pierderea sprijinului mediatic al Antenelor, actualii lideri par a nu înţelege că este doar o chestiune de timp până când ei înşişi vor deveni subicete la fel de suculente ca şi Traian Băsescu, PDL sau Emil Boc astăzi.
Un al doilea palier vizează inconsistenţa actualei conduceri centrale. Ion Iliescu rămâne un fel de guru politic, noii lideri nereuşind nici să aibă viziunea dar nici controlul asupra formaţiunii. Evident, soluţie de compromis, Victor Ponta nu a reuşit până acum să preia controlul partidului în totalitate, în ciuda oportunităţilor pe care le-a avut. Din păcate pentru PSD, Ponta nu reuşeşte să inspire încredere şi coerenţă nici măcar la nivelul mediocru atins de Mircea Geoană, iar acest fapt va costa partidul în scorurile electorale pe care le va obţine. PSD nu convinge în acest moment că are soluţii şi personalităţi, capabile să dea un alt curs realităţii imediate. E un lucru simţit nu doar în ţară cât şi în afara graniţelor, unde opoziţia din România este percepută a fi deocamdată imatură. Mai mult, dacă trendul descendent înregistrat de Traian Băsescu se confirmă că a atins zona de stabilizare, actuala putere posedă suficiente argumente pentru 2011, respectiv 2012 de relansare politică atât a liderului Băsescu, cât şi a partidului, fie şi sub un alt brand.
În sfârşit, un al treilea palier este cel al activităţii locale, unde PSD suferă poate cel mai mult. Judeţul Mureş nu face excepţie. Liderii locali se află într-o stare de aşteptare a unei viitoare ajungeri la putere, dar pentru care nu sunt dispuşi să facă mare lucru. Se simte inactivitatea şi incoerenţa, dar mai ales lipsa de viziune. Două sunt problemele majore – echipele extrem de slabe, fără priză la public şi contestate chiar în interiorul organizaţiilor; pierderea importantă ce se prefigurează la viitoarele alegeri locale în localităţile unde primarii PSD au ajuns la maturitatea mandatelor.
Aceste asunt aşadar motivele pentru care astăzi PSD nu are cum să se gândească la preluarea puterii. Formaţiunea este marcată în continuare de lipsa iniţiativei locale, de lipsa reformei şi evaluării interne reale, obstacole ce pot fi depăşite dacă acţiunea este imediată şi stabilizează formaţiunea în aceste prime luni ale lui 2011.