Cartea profesorilor scriitori, lansată la Biblioteca Judeţeană

Una dintre sălile Bibliotecii Judeţene Mureş a găzduit, recent, lansarea de carte a profesorilor scriitori mureşeni, membri ai Cenaclului Literar “Magister scripsit”.
Evenimentul a avut loc în prezenţa conf. dr. Dorin Ştefanescu, care a adus cu sine cuvântul cititorului avizat.
Antal Gyongyver, unul dintre redactorii colaboratori şi îngrijitoarea acestui volum, a afirmat că prin această prima cartă, lansată sub egida editurii Tipomur, a fost materializată nevoia simţită de câţiva ani buni, de când era pe băncile şcolii şi citea literele, fără să citească cuvântul. “Nu scriem pentru un scop, ci dintr-o cauză. Atunci s-a insinuat acest gând în mine şi am adresat întrebarea: Voi simţiţi la fel? Şi iată că am conlucrat la acest volum. Noi ne-am jucat de-a scrisul. Platon vorbea despre un univers al conceptelor, divinitatea a materializat în mod obiectiv acest univers, iar noi avem posibilitatea să facem un joc secund prin har divin, într-un mod subiectiv. În numele colegilor mei şi al meu, cenaclul vă salută prin doamna profesoară Diana Carnaţiu, Violeta Petică, Petru Istrate şi subsemnata, Antal Gyongyver“, a spus Antal Gyongyver.
Cel care a luat cuvantul imediat după spusele doamnei Gyonqyver a fost Dorin Ştefănescu, conferenţiar doctor şi critic literar, care a afirmat că nu e deloc facil să cuprinzi într-un discurs critic coerent un volum de o asemenea factură. “Fiecare creator are o marcă identitară specifică care propune prin scriitură anumite teme, simboluri specifice. Temele sunt diferite până şi în corpusul creator al unui singur autor, nu există diferenţe doar între creatori”, a arătat Dorin Ştefănescu.
Despre Diana Carnaţiu s-au făcut anumite marginalii, textele ei trebuie citite cu gândul, orice paradox poate fi descâlcit în datele lui raţionale. Ceea ce incită la poemele sale sunt ipostazele unei reflexivităţi ce aşează în prim plan dificultatea prinderii ideii în cadru viu. Un apanaj al poeticităţii de a transpare prin alb este prezent în versurile autoarei, poeziile acesteia nu se pretează propriu-zis interpretării. “O poezie a pioşeniei, în gramatica tradiţională, o poezie a replierii, intimistă, unde aproape totul e un refugiu. Violeta Petica este total diferită. Apar în poemele sale tendinţa de cucernicie, pe de-o parte, iar pe cealaltă, tentaţia de repliere, refugiu. Contrapunctic, apare această mişcare de repliere. Mă refugiez în credinţă – nu într-un spaţiu claustrat, ci într-unul deschis, într-un orizont. Rătăcirea eului liric e diafanizată, iar tema predilectă e cea a inocenţei, a universului efemizat” , constată Dorin Stefanescu.
Când vine vorba despre Antal Gyongyver, poemele şlefuite, lucrate până în filigram, presupun un travaliu poetic, spontaneitatea nefiind una dintre trăsăturile caracteristice eului liric. “Magister scripsit” e, aşadar, volumul de debut al cenaclului literar cu acelaşi nume, cenaclu care a luat fiinţă într-o zi de Paşte, când membrii săi afirmau: Da, ne vom întâlni din an în Paşte! şi au concluzionat acum că într-adevăr… timpul “nu are rabdare…” .