Interviu Neconventional fără cravată cu Vali Niţu specialist în Ştinţe Juridice Sociale şi Politice şi fondatorul Revistei Impact: „Niciodată nu am fost tentat să părăsesc România pentru că am preferat să îmi ajut semenii”

Profitând de faptul că realizatorul de talk-show-uri al televiziunii Columna TV, din Târgovişte, Vali Niţu a poposit în Reghin în primele zile ale luni ianuarie, l-am „provocat” la un interviu neconvenţional pentru a afla de la un profesionist în ale publicisticii şi un masterand în Reengineering în media românească, cât mai este de puternic universul informational, puterea si valoarea reala a informatiei din mass-mediei în 2012 şi câţi jurnalişti de investigaţii din ziua de azi mai au curaj ca să-şi apare libertatea de a scrie adevărul 100%?

Reporter: Sunt un om al momentului spuneaţi într-un interviu, dar cum va-ţi definii în câteva fraze ?
Vali Niţu: Da sunt un om al momentului, pentru că momentul meu, înseamnă bucuria celor din jurul meu, sun un tip romantic şi sentimental şi iubesc viaţa şi o trăiesc la intensitate maximă pentru că niciodată nu se mai întorc clipele. Ca şi formare profesională sunt absolvent al unei Facultăţi de Ştinţe Juridice specializare Drept şi al Facultăţii de Ştiinţe Juridice Sociale şi Politice, specializare jurnalist şef de promoţie. Am un masterat în Administraţie publică Europeană, sunt doctorand în anul III în Management, pe tema: Reeingeering în media românească. Sunt realizator de talk show-uri şi editez revistă culturală “Impact”de 12 ani, sunt membru al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni, membru al Academiei Internaţionale “Mihai Eminescu,, şi sunt membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. Dacă privesc în urmă, trăgând linie şi adunând mi aş dori să schimb foarte multe lucruri în viaţa mea, pe cele care le-aş schimba le-aş cuprinde într-un singur cuvânt “Omul”. Mi aş fi dorit să pot ajut mai mulţi oameni în viaţă şi în profesie dacă ar fi depins de mine. Iar pe de altă parte mă doare uneori foarte tare şi acum gândindu-mă că la capacitatea noastră, la pregătirea pe care am primit-o în tinereţe, generaţia noastră nu a putut beneficia de aceliaşi drepturi ca a celorlalţi tineri iată déjà maturi şi vorbesc acum din prisma unui om care şi a pierdut mulţi prieteni plecând spre alte zări din ce în ce mai îndepărtate de România.
Rep: Spuneaţi la un momentdat într-un interviu că au fost “oameni care au crezut în mine de la bun inceput. Am întalnit şi oameni, care mi-au spus: „da, du-te şi mori, du-te şi prăpădeşte-te!”. Şi n–a mai contat că sunt fericit sau nefericit, bogat sau sărac, că sunt sătul, ca sunt flămând,, ? a fost greu să ajungeţi la statul de care vă bucuraţi azi?
V.N.: Fiecare zi înseamnă un drum, fiecare drum are la începutul lui o potecă, dacă toate aceste poteci sau canalizat către un drum al succesului este execepţional. Dar e important să vă asumaţi- singuri soarta.La nimeni altcineva nu ar fi în mâini mai bune. Ar fi excelent dacă oameni nu ar mai fi atât de amari, de tensionaţi şi de sceptici şi să nu se închidă în ei. Cine procedează aşa e clar, vor tăia calea succeselor viitoare. Cel mai simplu e să fiecare dintre noi să se compare cu o baterie: orice gând negativ,vă descarcă şi orice gând pozitiv vă încarcă. De aceea le dau un sfat cititorilor dumneavoastră nu întoarceţi spatele continuu la ce nu vă place, nu se ştie niciodată ce frumuseţi noi puteţi descoperi… Zâmbiţi la viaţă şi viaţa vă va surâde!. Bucuria mea în viaţă a însemnat în absolut toate momentele, bucuria celor care mi-au fost alături. Pentru că vă rog să mă credeţi că foarte impotant în viaţă e să poţi şi să vrei cu adevărat să ajuţi şi pe alţii să devină cineva în viaţă sau pur şi simplu să fie fiericiţi. Iar prietenii adevăraţi în viaţă i-am păstrat doar prin corectitudine şi respect şi nu am atentat niciodată cu o glumă proastă la ce este bunul lui indiferent că a fost la mijloc o soţie, o căruţă de bani, o carieră sau o afacere.
Rep: Sunteţi mulţumit cu viaţa pe care o trăiţi?
V.N.: Da sunt extrem de mulţumit deşi poate părea ciudat în această conjunctură economică, când la fiecare pas auzi doar oameni care se vaită. Mă întreb de multe ori oare câţi români mai ştiu să muncească? Şi am o idée pe care o voi duce mai departe şi o voi promova pe toate căile posibile, că “până nu vom reinventa munca noi nu vom putea merge mai departe”, pentru că majoritatea românilor nu ştiu decât să se uităm peste gard să privească la realizările celorlalţi. Acum nu se mai mulţumesc românii să se ghideze după sloganul să moară capra vecinului ci mai rău să moară vecinul să îi i-au capra.

Rep: Ce moment din copilărie-adolescenţă sau maturitate a marcat evoluţia şi care sunt persoanele care v-au influenţat iremediabil alegerea în ceea ce priveşte cariera?
V.N.: Modelul vieţii mele este tatăl meu, care mi-a influenţat pozitiv viaţa şi cariera. Era militar de carieră şi cred că a fost cel mai bun prieten al meu, pentru a demonstra acest lucru chiar lucrez, scriu un volum intitulat “Rescriu ce mi-a fost scris,, şi care este vorba de un dialog cu tata de acolo din ceruri. Totodată bunicul meu mi-a marcat copilăria, era un pedant extraordinar, iar cariera de jurnalist mi-a marcat-o un prieten foarte bun Jozseph Pildner unom căruia îi spuneam tobă pentru că ştia atât de multe secrete despre meseria de jurnalist şi de la care am învăţat foarte multe lucruri.
Rep: Cum era Vali în tinereţe, a-ţi frânt multe inimi?
V.N.: Mi-au plăcut dintotdeauna femeile inteligente, iar dacă acestă calitate a fost dublată şi de frumuseţe cercul se închidea. Cu femeile am avut cel mai mare noroc în viaţă…dar am frânt foarte multe inimi, de multe ori poate am fost rău când am făcut pe cineva să sufere, dar am acţionat cum am simţit, atunci faţă de loc şi de moment. Normal mi s-a întâmplat uneori să regret unele decizii dar azi nu mai putem schimba nimic. Poate au fost femei care meritau mult mai multă atenţie din partea mea, poate nu le-am înţeles sau am greşit pur şi simplu dacă aş putea întoarce timpul înapoi aş schimba câteva aspecte din comportamentul meu pentru că am avut şi eu momente când am fost rău, orgolios sau am fost egoist şi îmi pare extrem de rău. Trecând peste toate până la urmă am ajuns la concluzia că lângă o femeie inteligentă şi frumoasă poţi ajunge departe dar lângă o femeie frumoasă şi atât nu ajungi decât să baţi pasul pe loc.
Rep: Nu aţi fost tentat niciodată să plecaţi din ţară?
V.N.: Niciodată nu am fost tentat să părăsesc România pentru că am prefeart întotdeauna să îmi ajut semeni. Prefer la un momentdat să fac orice muncă dacă am făcut-o pentru un român. Prefer la un momentdat ca tu cititorul, prietenul meu să ridici piciorele şi eu să vin să ţi le spăl şi să te servesc şi o fac cu toată dragostea. Prefer la un momentdat să zâmbesc ca atunci când tu mi-ai spus o glumă frumoasă. Eu nu aş suporta ca plecând în străinătate cineva să mă înjure sau să folosească un jargon, pe care eu nu o să pot să îl pricep şi el să zică în gândul său uite ce fraier mare e şi ăsta şi nu îmi place şi nu am vrut niciodată să fiu un outlander.
Rep: Ce rol joacă bani în viaţa dumneavoastră?
V.N.: În momentul de faţă banul nu înseamnă mare lucru şi spun asta pentru că am ajuns la o vârstă la care aspiraţiile şi dorinţele sunt mai mici şi nu aş pune că există o sumă pentru care aş face orice. Mă mulţumesc cu banii care îi câştig acum, pentru că dacă ar fi să pun în balanţă în partea stângă banii şi în dreapta dragostea aş alege dragostea şi aş prefera să trăiesc cu mai puţin pentru că nu sunt un fiţos şi nu îmi place să epatez, nu sunt un fashion adicted, pot mânca şi într-un restaurant modest şi pot conduce şi o maşină normală, de ce? pentru că niciodată nu am avut bani foarte mulţi, dar am avut suficienţi cât mi-au trebuit să îmi pot permite să fiu un domn în orice situaţie.
Rep: Sunteţi un tată model? Aveţi mulţi prieteni ?
V.N.: Nu ştiu dacă sunt un model dar am doi copii minunaţi, două fete Andrea şi Raluca pe care am încercat să le educ cum am ştiut eu mai bine şi care de ce să nu spun au reuşit în viaţă, au farmaciile lor şi afacerile proprii. Am trei nepoţi şi sunt înconjurat de prieteni şi dacă vreodată soarta vă va purta prin Târgovişte putem merge o ricând la plimbare pe stradă, dar nu pot face 10 paşi fără să nu mă oprească un cetăţean să îmi mă salute să mă întrebe ce mai fac sau să îmi amintească că odată cândva am făcut o faptă bună. Am fost şi voi rămâne acelaşi tip deschis, acelaşi om care nu îi este ruşine să spună că înainte de 1989 era un disc-jokey autorizat cu atestat la Bucureşti şi cu studiou de înregistrări.
Rep: Sunteţi om de presă, membru al Uniunii Ziariştiilor Profesionişti din România, conduceţi o revistă de 12 ani, a-ţi publicat 9 cărţi, aproape 600 de poezii şi zeci de eseuri. Cât de puternic este universul informational, puterea şi valoarea reală a informaţiei şi a mass-mediei în 2012?
V.N.: A devenit foarte greu să îţi păstrezi neutralitatea în presa românească de azi când tot mai puţini oameni fac diferenţa între informare corectă, suprainformare, parainformare sau dezinformare. Din punctul meu doare foarte tare influenţa negativă a mogulilor şi a conducătorilor din multe televiziuni şi trusturi de presă şi o spun mai ales acolo unde au ajuns să conducă asemenea canale mediatice de informare oameni uşor manevrabili care nu au absolut nimic de a face cu presa sau televiziunea vând iluzii şi execută foarte multe comenzi politice. Ca şi în viaţa civilă unde politicul domină şi valoarea şi profesionalismul este catalogat drept infatuare. Este strigător la cer discrepanţele care sau creat între clasele sociale şi nu poţi să îţi baţi joc de o naţie, pentru că românii din păcate au ajuns să se comporte ca după război, părinţi care care plâng după copii care părăsesc România, şi mânăncă pâine uscată amestecată cu lacrimi, oameni care li sau dezbinat familile datorită mirajului occidentului, disperaţi care nu mai găsesc soluţii şi se sinucid, oameni flămânzi care nu îşi găsesc locuri de muncă sau oameni care intră în greva foamei că justiţia română nu le poate face dreptate. Vezi români săraci care se împrumută de la bănci să îşi poată cumpăra lucruri de uz practic, fără să îşi dea seama că amanetează viitorul copiilor şi nepoţilor lor. Ajungi să nu te mai poţi bucura de realizările tale profesionale indiferent care ar fi ele când vezi că s-a distrus nucleul societăţii româneşti şi e atâta durere în jur.
Rep: Câţi jurnalişti de investigaţii din ziua de azi mai au curaj ca să-ţi apare libertatea de a scrie adevărul gol goluţ?
Rep: Tot mai puţini din păcate, pentru că nu mai sunt bani să fie plătiţi pentru riscurile la care se expune un asemenea jurnalist care nu are nici o protecţie. Deşi specialiştii susţin că viitorul presei va aparţine jurnaliştiilor cu atitudine şi eu cred că cititorii vor să citească abordări ale subiectelor zilei care să meargă chiar la limita interferenţei faptelor cu opiniile, evident, cu condiţiile să aibă documentare solidă şi argument. Dar pe de altă parte văd că încet ziarele on line câştigă teren în faţa ziarelor tipărite pe hârtie, iar colac peste pupăză mai intervin uneori şi presiunile politice care obligă multe publicaţii să se retragă de pe piaţă. Eu niciodată nu am înţeles cum poţi să denumeşti jurnalist şantajând oameni. Mă doare extraordinar de tare în România când văd că nimeni nu face face educaţie la nimeni, nici în presă, nici în învăţământ, nici în afaceri şi cu atât mai mpuţin în politică.
Rep: Când se termină criza asta economică?
V.N.: Criza asta economică se va termina când vor dorii unii.
Rep: Ce va enervează cel mai mult în Romanaia de azi?
V.N.: Mă enervează cel mai mult minciuna şi impostura. Nu mă deranjează omul care se vaită pentru că uneori sunt îndreptăţite motivele, dar cel mai tare mă deranjează prostul care parcă înainte de 1989 ştia să stea în banca lui, dar după revoluţia din decembrie 1989, proşti au ieşit în faţă şi asta mă deranjează. S-a inversat în multe domenii scara valorilor şi până nu vom ajungem să punem valorile la locul meritat nu vom putea face paşii spre aceea evoluţie normal a societăţii pe care mulţi o dorim.