Farmecul extraordinar al unităţii noastre

Parcă ieri am dat mână cu mână şi am întins hora frăţiei, la început de decembrie, de Ziua Naţională, că iar trebuie să facem acelaşi lucru, cu ocazia Unirii celei mici, sărbătorită pe 24 ianuarie de întreg neamul românesc. După atâta zbucium, proteste de stradă, scandări împotriva stăpânirii, e timpul să ne mai aducem aminte că ţara asta în care trăim are o istorie, are oameni care au scris-o la modul cel mai minunat prin acţiunile lor în construcţia poporului român. Sunt anunţate spectacole extraordinare, la Reghin, la Târgu Mureş, menite să cinstească momentul istoric din iarna lui 1859.
Momentul 24 ianuarie poate fi   o bună ocazie de a conştientiza înţelesul minunat al ideii de unitate, transpusă în conştiinţa noastră a fiecăruia. Uniţi în cuget şi-n simţiri se scanda în urmă cu 153 de ani de cei care au înfăptuit actul istoric, lucru care ar trebui să-l simţim şi acum. Ar fi chiar extraordinar, să revenim la titulatura spectacolelor omagiale, dacă momentul istoric al Unirii Principatelor ar fi mai degrabă simţit decât trăit cu ocazia vreunui  spectacol ca toate altele, cu muzică populară şi alte muzichii, cu vin fiert şi sarmale după o învărtită prin centrul oraşului. Ce  extraordinar ar fi ca această unitate să o simţim zilnic,  şi nu doar când un preşedinte sare calul peste un medic sau când un prim ministru vine şi anunţă că taie o pensie sau un salariu. Ar fi extraordinar ca ziua de mâine, 24 ianuarie, să fie permanentizată şi  unitatea să o simţim zilnic, poate aşa  vom descoperi  unde suntem, dar mai ales încotro am putea merge!