Caragiale, un scriitor care cunoştea perfect oamenii

Luni, 30 ianuarie, s-au împlinit 160 de ani de la naşterea celui care i-a dat viaţă celebrului personaj Nae Caţavencu. Am încercat să vedem cât mai este prezent Caragiale în actul educaţional, precum şi care este impactul acestuia asupra elevilor, ajutor fiindu-ne  Cristina Oltean, profesoară de limba română la Grupul Şcolar „Gherghe Marinescu” din Târgu-Mureş.
Reporter: Cât este de important Caragiale pentru studiul elevilor ?
Cristina Oltean: Este foarte important deoarece elevii citesc cu plăcere comediile lui Caragiale, momentele pe care prietenul său George Ranetti, le întitula în 1801, când a apărul volumul „Momente” ca fiind de fapt monumente. Elevii înţeleg acest lucru, înţeleg în primul rând faptul că aşa cum spune şi Caragiale, că râsul îndreaptă moravurile. Ironia sa este foarte importantă deoarece intenţia sa nu este de a râde de cei din jur ci de ai ajuta să se corecteze, să vadă care sunt defectele lor şi astfel să încerce să le îndrepte.
Rep.: Cum îl percep elevii pe Caragiale?
C.O.: Elevii văd în personajele lui Caragiale, fie exemple pozitive, fie negative şi de la fiecare învaţă câte ceva. Reţin expresii din Caragiale, înţeleg chiar replica lui Caţavencu, „industria română este admirabilă, este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire” şi o asociază cu ceea ce se întâmplă astăzi în România.
Rep.: Dar dumneavoastră?
C.O.: Eu văd în Caragiale un scriitor care cunoştea perfect oamenii, nu se putea lipsi de prezenţa lor, solitudinea îl deprima. Fiind o fiire orală, căruia îi plăcea să se exprime, avea nevoie permanentă de un auditoriu, fie prin cei cu care discuta, fie prin publicul de la teatru şi bineînţeles cititorii. Probabil noi, profesorii de română ne asemănăm cu Caragiale, avem tot timpul un auditoriu şi încercăm să spunem cât mai multe poveşti despre oamenii din jurul nostru, aşa cum făcea şi el, declarând că “simte enorm, vede monstrous”, tocmai datorită faptului că era un om al cuvintelor, al literelor.
Rep.: Merită Caragiale mai multă atenţie?
C.O.: Este cu siguranţă nevoie de mai multă literatură, implicit de Caragiale, de cei patru clasici, Creangă, Caragiale, Slavici şi Eminescu. Este şi va fi întotdeauna nevoie, pentru că sunt clasicii literaturii române pe care elevii noştrii trebuie să îi cunoască spre binele lor şio a culturii lor generale.
Rep.: Sutem în anul Caragiale. Sunt speranţe ca el să fie prezent mai des în mijlocul  elevilor?
C.O.: Cu siguranţă, având în vedere că în 2012 vom marca două sărbători importante, 160 de ani de la naştere şi totodată un secol  de la moartea lui Caragiale, şi cu siguranţă marele clasic al literaturii române îşi va găsi loc în activităţile şcolare şi extraşcolare din cadrul şcolii.