Vine, vine primăvara, gunoaie pe toată strada…

Am avut ghinionul de a fi pălită de o răceală care m-a obligat să folosesc batista de hârtie pe stradă. Încercând să nu predic apă bând vin, am vrut fiu civilizată şi să arunc batista folosită într-un coş de gunoi. S-a dovedit că e mai uşor de zis decât de făcut, pentru că, deşi aflată în zona centrală, a trebuit să mă plimb minute bune până să găsesc un coş. Am început pe strada Eminescu, şi cu iritare crescândă, am parcurs străzile apropiate, respectiv Stelelor, Rozelor.

Această excursie s-a dovedit nu uşor de realizat, deoarece, chiar dacă nu erau coşuri pe trotuare, erau în schimb maşini parcate peste tot, obligându-mă să părăsesc siguranţa trotuarului. Nu m-am lăsat, găsind un coş salvator pe strada Călăraşi. Am avut în schimb timp să studiez problema în profunzime. M-am pus în situaţia unui copil care a folosit aceeaşi batistă, sau a mâncat o napolitană. Chiar dacă acel copil a fost educat că gunoiul se aruncă în locuri amenajate, puţin probabil că va avea consecvenţa adultului, şi va “scăpa” ambalajul imediat ce se va şti nesupravegheat. O vreme va simţi o jenă făcând acest gest, dar prea curând acesta va deveni obişnuinţă.

Vom da atunci vina pe lipsa celor şapte ani de acasă, uitând că fără resursele elementare nu se pot forma reflexe corecte. Studiind cu ochi critic trotuarele, am avut o nouă descoperire neplăcută. Deşi stimatul nostru primar a reuşit ca în Târgu-Mureş existenţa maidanezilor să nu fie o problemă(sunt o iubitoare de animale, nu vreau să aflu amănunte), trotuarele sunt pline de grămăjoarele lăsate amintire de patrupede plimbate în lese. Pline sunt şi parcurile, în care ne vom scoate copiii la joacă. Cei care îşi permit să aibă animale de companie îşi permit să cumpere săculeţii în care se pot aduna “cadourile”, ar trebui doar să li se atragă atenţia. Trăim într-un oraş european, dorim chiar să fie Capitală Culturală. Poate ar trebui să începem a fi o altfel de Capitală, cea a simţului civic, căruia să-i dăm resursele să se manifeste, să îl educăm, şi dacă aceste metode dau greş, să intervină coerciţia. Pentru că trebuie să fim mai mult decât am fost.

Edith VEREŞ