„În trafic” de Alina Nelega, piesa anului la Gala UNITER

15 aprilie 2014

Gala Premiilor UNITER găzduită de Palatul Culturii din Târgu-Mureş pe 28 aprilie va include şi premiul pentru „Cea mai bună piesă românească a anului 2013”, care va fi decernat directorului artistic al Companiei „Liviu Rebreanu” a Teatrului Naţional Târgu-Mureş, Alina Nelega, în urma deciziei juriului UNITER format din criticii de teatru Adriana Popescu, Marina Constantinescu şi Marian Popescu. Programul Piesa Anului al Uniunii Teatrale din România (UNITER) se desfăşoară sub egida şi cu sprijinul Casei Regale a României, premiul urmând a fi oferit în seara galei UNITER, iar Editura Unitext a UNITER va publica un volum cu piesa câştigătoare.

Reporter: Care este povestea textului „În trafic”?

Alina Nelega: Am scris acest text pur şi simplu pentru că eu scriu, nu mă pot abţine. Asta e până la urmă vocaţia mea, în acelaşi timp şi o meserie. Un scriitor scrie, nu te poţi opri din scris, tot timpul îţi vin idei, unele le dezvolţi, altele le mai pui deoparte, altele le notezi şi le ţii în calculator şi poate vreodată te vei mai folosi de ele. Am auzit la un moment dat o ştire, cum că în Bucureşti, într-un sens giratoriu un bărbat a fost împuşcat de către o femeie. A fost un conflict, o neacordare de prioritate, el s-a dus la ea şi a început să facă scandal, ea a scos un pistol şi l-a împuşcat. Mi s-a părut o ştire cu totul extraordinară, eu circul foarte mult cu maşina, şi violenţa în trafic este o realitate foarte pregnantă, nu doar violenţa de limbaj. Am văzut cu ochii mei tot felul de scene violente în trafic. Apoi am aprofundat puţin ştirea şi am început să văd personaje, am început să văd oameni, am început practic să văd o lume extrem de prezentă la noi în România. Dacă ar fi să dăm un exemplu, Târgu-Mureşul este oraşul cu cele mai multe maşini pe cap de locuitori din România. Am finalizat textul în decembrie anul trecut şi mă gândeam să fac ceva cu el. Am zis să mai aştept după care să-l trimit la UNITER, neavând nimic de pierdut. Dacă nu e, nu e, dacă e atunci cu atât mai bine. Ştiam că Gala UNITER va fi la Târgu-Mureş şi chiar m-am gândit, eu fiind dramaturg mai fac şi scenarii mentale, ce tare ar fi să şi câştig un premiu cu acest text. Am uitat de acest gând până în momentul în care tocmai venisem de la Stockholm, unde am fost invitat de ICR la o zi a dramaturgiei româneşti, am primit un e-mail de la UNITER în care am fost anunţată de acest premiu.

Rep.: Cine se învârte în jurul acestui giratoriu din „trafic”?

Alina Nelega : Se învârt tot felul de personaje, în primul rând cea care a făcut crima, apoi nevasta celui care a fost ucis, o femeie de afaceri. Acest incindent este folosit drept pretext pentru a arăta că un act de o extremă violenţă, o crimă, opreşte viaţa în loc. De fapt e o imagine a unei realităţi într-un sens giratoriu. Suntem cu toţii într-un astfel de sens giratoriu, conflictul apare între sensul de rotaţie al giratoriului şi incidentrul care opreşte lumea în loc.

Rep.: Este important pentru un dramaturg un astfel de premiu?

Alina Nelega : Depinde. Este important ce faci cu acel premiu. El rămâne important, îţi aduce vizibilitate şi legimitatea de a face proiecte. În cazul meu, eu oricum pot să-mi fac proiectele, la mine lucrurile sunt un pic altfel. În cazul meu valoarea este una afectivă, tocmai pentru că în Târgu-Mureş mi se va acorda acest premiu în cadrul Galei UNITER. Poate că acest oraş mă cunoaşte prea puţin, sunt mult mai cunoscută în alte locuri decât în Târgu-Mureş. Sincer, mă bucur mult că aşa s-a întâmplat.

Rep.: Nu e primul premiu de acest fel…

Alina Nelega : Am mai câştigat un premiu UNITER în 2001 pentru Piesa anului 2000, cu „www.nonstop.ro”, spectacol care a fost montat la Teatrul Ariel, apoi la Bucureşti.

Rep.: Vă mai rămâne timp pentru scris, după ce aţi făcut pasul spre funcţia de director artistic al Companiei Liviu Rebreanu?

A.N.: Încerc, e foarte greu. Timpul meu pentru scris s-a diminuat destul de mult, dar reuşesc încă să scriu. În momentul în care voi simţi că Teatrul Naţional atârnă atât de greu şi e o povară atât de mare pentru mine şi chiar nu mai reuşesc să scriu am să plec. Dar mi-ar părea rău pentru că am muncit foarte mult în ultimii trei ani şi consider că am făcut nişte lucruri aici la care ţin şi care cred că au fost de folos actorilor şi spectatorilor.

Rep.: Care este cea mai mare realizare după venirea la Naţional?

Alina Nelega : Nu mi-am imaginat că vin la paradis şi o să curgă râuri de lapte şi miere în jurul meu. Greutăţile continuă dar realizarea cea mai mare este că Teatrul Naţional din Târgu Mureş, Compania „Liviu Rebreanu” cel puţin este mult mai vizibilă astăzi în peisajul teatral românesc decât era acum trei ani. Actorii mai ales sunt deja cunoscuţi în teatre, în presa de specialitate, oamenii vin, întreabă cine sunt ei, de unde sunt, unde au terminat. Asta cred că este o realizare care se face prin spectacole bune. Cred că majoritatea proiectelor pe care le-am făcut sunt proiecte de ţinută, de calitate. Luat la bani mărunţi putem spune că nimeni nu e perfect, dar cred cu multă sinceritate că am făcut ceva din punct de vedere artistic, care este şi treaba mea în teatru. Am ţinut la calitate, nu am făcut spectacole de categoria B, am avut o ţintă şi o politică repertorială care până la urmă a dat roade. Cred că cea mai mare realizare este că există un drum care este vizibil al Teatrului Naţional.

Rep.: Are ceva special acest premiu având în vedere că are un iz regal?

Alina Nelega : Este extrem de onorant pentru că este cel mai vechi premiu pentru dramaturgie din România. Prima ediţia a fost în 1991 şi acum e al 23-lea an de când el se acordă. Nu există un concurs atât de longeviv fapt pentru care are o valoare simbolică, care este însoţit şi de apariţia unei cărţi, ceea ce iarăşi are o valoare simbolică. Eu cred că teatrul trebuie să circule şi sub formă de carte. Desigur că primează spectacolul, care este cel mai bun vehicol pentru un text dar eu cred în continuare în carte, în valoarea ei. Este până la urmă cel mai important premiu dat de comunitatea românească care, aşa cum o fi ea, nu e perfectă. Este ceea ce avem, e ca şi această ţară, nu e perfectă, uneori te şi jenezi de nişte lucruri dar e a ta.

Rep.:Vă imaginaţi „În trafic” montat pe scenă?

Alina Nelega : Sigur că da. Aş dori dacă se poate să-l montez chiar eu, am o idee despre cum trebuie să arate acest spectacol. Acest lucru rămâne de văzut dacă este şi posibil.