Arta modelajului. La 75 de ani, un mureșean face minuni din pâine

Nu se teme să-și depășească limitele și să se joace cu arta. Finețea cu care modelează îi permite obținerea unor adevărate statui în miniatură sau, dimpotrivă, a unor obiecte de dimensiuni mari, decorații pentru grădină și spații verzi. La 75 de ani, pentru că nu-și permite materiale scumpe, Gyuri Baci modelează în pâine. Alături de pasiune, de disciplină și de modestie, simplitatea este cea care îl caracterizează. Simplitatea omului care trăiește cu folos și învață din greutăți. Omul care se scarpină în ceafă, dându-și căciula mai pe spate, înainte să se apuce de o nouă zi de lucru, fără să-și conștientizeze valoarea proprie de necontestat.

Gheorghe Szabo are 75 de ani și până în urmă cu trei ani locuia pe drumul care duce spre Platoul Cornești. ”Pe strada Papiu Ilarian, unde e Ortoprofil, lângă cimitirul catolic, e un trotuar care leagă trei străzi. Acolo am locuit” ne lămurește acesta. Și, tot acolo, avea și atelierul de lucru.

”Tot timpul venea lume la mine și mă chemau, care cum, să fac câte ceva, pentru că mă pricepeam la toate. În urmă cu trei ani, într-o păcătoasă zi, am tăiat cu flexul și, fără să văd, o scânteie a sărit pe praful acela fin, de lemn șlefuit. Între timp am fost chemat de un vecin, care stătea la vreo câteva case mai încolo de mine, ca să-i lucrez ceva. Eu am văzut, la un moment dat fum, dar nu am bănuit că e de la mine. De fapt, atelierul îmi ardea, mi-a ars din temelii, atunci am pierdut multe machete și mașini”.

Meseria lui Gyuri Baci este de restaurator de  mobilă, având la bază studiile școlii profesionale de prelucrare a lemnului. ”Am lucrat ca restaurator de mobilă mulți ani de zile, de aceea nici nu am pensie, pentru că nu am lucrat la stat. Pe vremuri se câștiga bine din restaurare, dar pentru asta ai nevoie de lemn de esență veche din care e făcută și mobila, repararea e un proces mai greu decât construcția de la 0”.

Artă în miez de pâine

Deși din punct de vedere financiar nu stă bine deloc, prin dorință, organizare și disciplină, meșterul și-a dovedit iscusința și talentul în a modela în pâine, mai ceva ca în piatră.

”Lutul nu se poate modela atât de fin, are și în nisip în el, în schimb, în pâine, se poate modela absolut orice. De câțiva ani de zile fac statuete sau alte obiecte mai mari, în general, cam tot ce-și dorește clientul, chipul lui sau al animalului de companie, vaze, chipul lui Isus, orice, oricât de mic, ca dimensiune. Încep cu corpul, fac pe bucăți fiecare parte, apoi le atașez. Capul îl fac separat, rămâne la final. Dacă modelezi în lemn și greșești, nu mai poți face nimic, dar în pâine pot face imediat modificări și multe detalii, venele, mărul lui Adam, părul, clavicula, toate le poți face cât se poate de reale” ne explică meșterul.

În funcție de lucrare, deseori folosește și polistiren, și numai finisajul îl face din pâine. Peste toate, tornă ipsos, garanția lucrării fiind în jur de 10 ani. La cerere, le și pictează, le dă culoare, suflu. Viață.

Cum să-ți pierzi capul

În urmă cu trei ani, pe când i-a luat foc atelierul, Gyuri Baci era să-și piardă și capul. Dar, nu pentru o femeie. Ci, sub pânza circulară a flexului.

”M-a lovit flexul cu pânză de circulară, pe când făceam 150 de pari de roșii, o comandă pentru o doamnă doctor. Pânza cu dinți, în flex de 120 mm diametru, nu avea pastilă din oțel de diamant și s-a strâns în lemn. Motorul fiind puternic, mi-a smuls-o din mână. Pe când să tai scândura, scândura fiind udă, mi-a sărit direct în frunte. Eu am văzut sânge și mă uitam în jur de unde vine…”

Marketing de succes

Gyuri baci nu are nici cea mai mică idee despre faptul că, prin ceea ce face, el deschide noi orizonturi de creație și cultură într-un mod coerent și profesional. El se exprimă liber prin intermediul modelajului, iar cei care trec pe lângă casa unde este găzduit acum, de către un prieten de-al lui, pe strada Verii, îi văd lucrările în curte și îi bat în poartă, pentru a-l ruga să le facă și lor. ”Sunt mulți care fac jogging pe dealul către Platoul Cornești, trec pe lângă poartă și-mi văd lucrările în curte și vor și ei. Ce pot să spun?! Alții mă cheamă zi lumină să le pun parchet sau să le schimb câte ceva prin case, să repar zi lumină, sâmbătă, duminică, nu contează”.

Improvizația, soluția problemelor

De când se știe, dacă nu are posibilități să rezolve ceva, meșterul improvizează. În copilărie și-a inventat propria trotinetă cu ataș. În urmă cu 40 de ani, construia bărci cu motor, din diferite tipuri de motoare. ” Pe vrema aceea, pe strada Gheorghe Doja, vis a vis de Școala nr.2, era o uzină de mecanică, care aparținea de Reghin, IRUM, care avea o secție de reparat tractoare agricole, și nu numai. Acolo am învățat mecanică.” Multe lucruri se moştenesc, într-o familie, de-a lungul mai multor generaţii, meserii sau reputaţii, averi şi anomalii genetice, toate se pot transmite, printr-un lung lanţ, de la străbunici la strănepoţi. Gyuri Baci are un fiu, plecat în Ungaria, care îi moștenește talentul de restaurator de mobilă. Dorința. Și microbul. La cei 75 de ani ai săi, meșterul Gheorghe Szabo ne demonstrează un lucru: dacă Dumnezeu ne-a dat o viață, apăi, asta trebuie trăită frumos până în ultima zi.