Regal Bartók pe acorduri de jazz

Printre oaspeţii de seamă ai ediţiei din acest an a Festivalului Alter-Native s-a numărat şi marele Béla Bartók, muzica compozitor maghiar poposind în Sala Mare a Palatului Culturii graţie concertului intitulat “Bartók şi jazzul”. Protagonişti serii au fost solista Teodora Enache, unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai jazzului românesc, prima artistă din România care a avut curajul inovator de a aduce doina în programul recitalurilor de jazz, devenind prin aceasta sursa de inspiraţie pentru curentul etno jazz românesc, şi pianiştii Fejes Krisztina şi Káel Norbert din Ungaria. Concertul a fost deschis de cei doi tineri pianişti cu lucrări semnate de Béla Bartók, care au făcut o introducere în universal muzical Béla Bartók. Fejes Krisztina, este absolventă a Universităţii de Muzică Liszt Ferenc din Budapesta, a obţinut numeroase premii internaţionale. În anul 2011 a beneficiat de bursa Fischer Annie, iar în anul 2012 a obţinut premiul ARTISJUS. În ce îl priveşte pe Káel Norbert, după absolvirea Universităţii de Muzică Liszt Ferenc din Budapesta, a fost admis cu cea mai mare bursă la Berklee College of Music din Boston. A urmat momentul mult aşteptat al serii, trio-ul muzical format dintr- o voce şi două piane au adus pe scenă cele şase “Dansuri româneşti” compuse de Béla Bartók acum mai bine de un secol în urma peregrinărilor sale prin satele din Transilvania. Unul mai minunat decât altul am spune noi, în special al treilea în care Teodora Enache a ridicat doina la rang de artă. “Acest dans al treilea din seria Dansurilor româneşti de Bela Bartók, chiar dacă în interpretarea originală este mai alert, eu am descoperit în el motivul doinei. Aceasta este viziunea mea asupra Dansurilor româneşti 3 , viziunea mea este o doină. Pentru mine doina înseamnă foarte mult, nu e doar un cântec popular românesc, un gen folcloric, doina are o însemnătate extraordinară. Îmi plăcea doina, şi simţeam că aşa vreau să înceapă spectacolul. Voiam să încep cu o doină. Poate că nu are o legătură cu jazzul, toată lumea se întreabă care este legătura dintre ele. Am fost prima cântăreaţă de jazz care a îndrăznit să aducă doina pe scena de jazz. Pentru mine era mai mult decât a cânta un cântec românesc, era o intrare. Se intra într-un spaţiu. Poate se aseamăna cumva cu bluesul, mai exact cu gospelul, deoarece amândouă vin din suferinţă, dar nu rămâi acolo încărcat şi îndurerat, doina e partea care cumva transcede spre cer”, a spus Teodora Enache. Finalul concertului a fost prelungit de aplauzele publicului, motiv pentru un nou moment muzical de excepție , „Cântec de iubire copilărească” interpretat admirabil de  Teodora Enache.