Seară literară bilingvă cu Dan Lungu la Național. „Sub toată vorbăraia aia se ascunde iadul”

Dan Lungu și romanul său de debut „Raiul găinilor”, tradus în limba maghiară: „Tyúkok a mennyben”, au fost protagoniștii unei seri literare în cadrul Târgului Internațional de Carte de la Tîrgu-Mureș. Evenimentul a avut loc în Sala mică a Teatrului Național din Tîrgu-Mureș, sâmbătă, 12 noiembrie, după ora 16.00. Alături de autor au mai participat Szonda Szabolcs, traducătorul romanului, directorul Bibliotecii Județene „Bod Péter” din Sfântu Gheorghe și Szávai Géza, redactorul-șef al Editurii PONT, la care a apărut traducerea în limba maghiară a romanului. Gáspárik Attila, în limba maghiară, și Luchian Pantea, în limba română, au citit câte un fragment din romanul lui Dan Lungu.

Raiul Găinilor – „o cutie de rezonanță a României”

„E o carte despre o stradă, care e personajul principal, e strada copilăriei mele”, a spus Dan Lungu, după lectura lui Luchian Pantea și după ce l-a felicitat pe actor. „E o stradă plină de șomeri, de pensionari, mai este pe ici-colo câte unul care lucrează. Cineva, într-o grădină, a făcut un fel de cârciumă și-acuma toți bărbații erau acolo la cârciumă și povesteau tot felul de tâmpenii, până la urmă. Stăteau atât de mult împreună că se plictiseau și începeau să inventeze”, a spus autorul despre romanul „Raiul Găinilor”, atrăgându-ne atenția și asupra subtitlului romanului: „Fals roman de zvonuri și mistere”. „Totul acolo e o rumoare, totul e o poveste, totul e un zvon, îl duc de la unul la altul (…) e o lume mică în care ei fierb acolo în suc propriu și, de fapt, e o cutie de rezonanță a României – ce s-a întâmplat cu România în anii 90”, a explicat Dan Lungu.

Autorul a povestit apoi că strada Salcâmilor, din roman, e inspirată de satul său și că a început romanul într-o vară în care și-a petrecut vacanța cu părinții. „Nu mai stătusem de mult acasă, am văzut cum s-a schimbat lumea, cum strada nu mai semăna cu cea pe care mi-o aminteam eu de la vârsta de 16-17 ani (…) E primul meu roman și e romanul pe care l-am scris cu cea mai mare plăcere și poate și cel mai repede. Restul romanelor sunt mai sofisticate în construcție, poate nu sunt atât de savuroase și cred că e singurul roman… stăteam în cameră singur, scriam și râdeam în timp ce scriam, și maică-mea trecea: „spuneai că scrii, ce faci acolo, râzi de unul singur?” (…) Intri așa în logica lor, ascultându-i și începi să debitezi și tu prostii, dar cu sens, pentru că știi ce-i acolo, în spatele lor îi neantu, îi lipsa de sens. Sub toată vorbăraia aia se ascunde iadul într-un fel”, ne spus Dan Lungu despre roman și personajele acestuia.

„Raiul găinilor” publicat în prima serie Ego.Proză de la Polirom

Dan Lungu ne-a povestit că inițial avea de gând să-și publice romanul din resurse proprii la o editură locală din Iași, dar în aceea perioadă editura Polirom a deschis colecția Ego.Proză. „Căutam zece romane pentru tâgul de carte din toamnă, voiau să lanseze cu o campanie, cu promovare și așa mai departe zece romane. Nu aveau de unde zece romane așa de repede, până la urmă au apărut vreo șapte sau opt. Și am intrat în acea primă șarjă a Poliromul și într-adevăr a fost o promovare pe care nu a mai avut-o nimeni până atunci”, a spus Dan Lungu.

De la „Raiul găinilor” la „Sunt o babă comunistă”

„Colac peste pupăză, în anul următor cartea se traduce și în franceză”, a adăugat Dan Lungu. Apoi, editorul francez i-a propus să scrie volumul al doilea, dar el refuza, până i-a venit ideea următorului roman. „Și atunci le-am povestit despre femeia ce apare mai târziu în „Sunt o babă comunistă”, pentru că povestea cărții pornește de la un interviu pe care l-am făcut cu o bătrână pentru o cercetare sociologică”, a spus autorul. „Sunt o babă comunistă” a fost primul roman al lui Dan Lungu tradus în limba maghiară.

Despre traducerea „Raiului găinilor” în maghiară

„A fost o muncă destul de plăcută pentru că este ceva familiar. Adică, această comunitate mică se regăsește și în alte părți, chiar și în secuime. Și modul de raportare unul la altul. E un fel de bășcălie, dar nu serioasă, nu care să dăuneze. Așa discută. Și în cârciumă e la fel, se vorbesc discuții acolo”, a spus Szonda Szabolcs traducătorul romanului. Apoi, a făcut referire la apetența pentru senzațional a oamenilor, apetență hrănită de media. „În proximitatea aceasta a senzaționalului se găsește și nevoia de miracol. Cele mai laborioase cărți au fost capitolele cu aceste discuții vorbite, pentru că eram tentat, mai ales că sunt aceste asemănări de raportare unul la altul cu secuimea, să duc în carte mai mult din vorbirea aceasta cotidiană de cârciumă din secuime. Și a trebuit, totuși, să fiu atent pentru că romanul nu se citește doar în secuime”, a mai spus traducătorul.