O seară inedită despre romi (și nu numai) cu Rudy Moca

În cadrul „Săptămânii culturale” 15-22 ianuarie 2018, Fundația Studium Prospero și partenerii săi au organizat Seara romilor, dedicată istoriei, culturii și tradițiilor rome, și care l-a avut ca invitat special pe actorul Rudy Moca, președintele Asociației Romo Sapiens.

Evenimentul a avut loc la miercuri, 17 ianuarie, ora 17:00 la Centrul Cultural al Fundației Studium Prospero.

Actorul a vorbi despre portul și obiceiurile țigănești, despre cultura și cutumele culturale, dar și despre modelul de viață, iar participanții au avut ocazia să îi adreseze întrebări. Rudy Moca și-a cucerit audiența prin discursul său pasiona(n)t, umorul caustic, poziția echilibrată, dar tranșantă în funcție de caz și, nu în ultimul rând, cunoștințele afișate. Actorul a trasat în linii generale traseul străvechilor triburi rome (în număr de 17) care au emigrat din zona Punjab a Indiei din pricina năvălitorilor, și s-au retras apoi, prin Asia, în Europa. O parte a lor s-a stabilit pentru o vreme în afara cetăților grecești, pentru a strânge diverse ierburi, iar grecii i-au denumit „athinganein“ („a nu se atinge“) și, astfel, i-a ostracizat, considerându-i ca fiind membri ai unei secte din Bizanț care practica izolaționismul. Astfel, a apărut termenul „țigan“, pe care Rudy Moca îl folosește fără a-l considera peiorativ. Acesta este de părere că populația romă din acea vreme și-a asumat un statut și că acum nu trebuie să interpreteze lucrurile în sens negativ. De asemenea, actorul susține că orice minoritate trebuie să își accepte condiția, poziția și istoria pentru a-și putea revendica drepturile. Cei care își neagă originile nu merită respectul semenilor: „În clipa în care nu te interesează care este originea ta și de unde îți pornesc rădăcinile, cine ești și unde vrei să ajungi, atunci înesamnă că ar fi bine să te întorci în regnul animal și să nu poți să depășești homo erectus. Rămâi acolo, la neanderthal, că e mai bine.“

De asemenea, Rudy Moca a făcut o distincție între categoriile de țigani, care reflectă sistemul de organizare pe caste al indienilor din care se trag: „Dacă observăm și astăzi, există comunitatea gaborilor, acelora care poartă pălării și rochii, și comunitatea romilor, care sunt foarte mulți, dar nu comunică între ei pentru că cel mai bogat țigan din Crăciunești nu poate fi considerat egalul celui mai sărac și nenorocit țigan din Valea Rece.“

În formele de organizare tradiționale, bulibașa are drept de viață și de moarte asupra supușilor săi, iar cuvântul său este ascultat cu sfințenie. Legea țigănească nu admite tocmeală: staborul judecă pricinile, iar cine greșește, plătește, și nu are dreptul să se apere. Prin natura lor, romii se consideră liberi (motiv pentru care în vestimentația acestora nu se găsesc noduri), dar printr-o lege strict aplicată se previne crearea de anarhie.

„Au fost trei ramuri care au invadat lumea: dom, lom și rom. Ramura rom (cu un singur r, nu cu doi) a trecut prin partea balcanică, și așa a ajuns în România. Se pare că țiganii din județul Mureș trăiesc aici de peste 300 ani“ a precizat Rudy Moca.

Actorul a dat numeroase exemple de cutume țigănești, printre care faptul că hainele care acoperă partea superioară a trupului sunt asociate cu zona pură, iar cele care acoperă partea inferioară sunt asociate cu zona impură, prin urmare se spală în vase diferite. Femeile nu făceau baie în același loc cu bărbații, ci foloseau vase diferite. Referitor la vestimentație, o fustă tradițională este confecționată din 15 m de material plisat, iar un pliseu are 1 cm lățime în cazul fecioarelor. În cazul femeilor căsătorite, pliseul are o lățime de 1,5 cm, iar în cazul văduvelor sau a femeilor vârstnice, lățimea pliseului este de 2 cm. La nivel gestual, sărutul pe față era semn de pretenie, sărutul pe buze care se păstrează și acum în zona iraniană și indiană, înseamnă încredere deplină, nu dragoste, iar sărutul pe ochi înseamnă vânzare, în genul lui Iuda.

Deși întâlnirea a durat două ore, participanții ar mai fi stat încă una pentru întrebările pe care voiau să le adreseze. Subiectul a fost departe de a fi epuizat, dar publicul s-a considerat îmbogățit cu informații inedite și relevante, care i-a deschis mintea și ochii, și l-a făcut, cu siguranță, să își perceapă cu mai multă înțelegere vecinii țigani, maghiari, micști, români sau chiar pe el însuși.

Andrei VORNICU