Rămas bun „Alpha”. Mulțumim Aurel !!!

4 iulie 2018

Hai să ne întoarcem cu ceva ani în urmă. Bun așa. Deci, în perioada care a urmat Revoluției din decembrie 1989, au început să apară tot felul de întâmplări și situații, dar, mai ales, locații unde să simți aerul proaspăt al inocentei democrații. La fel și la Reghin, cei care au trecut pragul la „Fantastico” își mai aduc aminte de ce însemna atunci ideea de „BAR”, tot un fel de crâșmă, dar într-un alt context ceva mai șmecher.

Așa se face că Reghinul a „prosperat” în așa hal în care concurat cu ditamai Timișoara la număr de crâșme pe cap de locuitor. Au început să apară „bombele”, cum erau denumite locațiile unde se drojdea la greu, alimentate de producători locali în ale rachiului și berii. Chiar și denumirile locațiilor unde se turna pe gât erau mulate după noua epoca postdecembristă, ”Guldenburg”, ”Balbeck”, ”Dracul roșu” (lista e super lungă) unde lumea se înghesuia de numa-numa, crezând că a intrat cu totul în paradisul postsocialist.

Dar, pe lângă locații cu „noutăți” postdecembriste, au fost și locuri unde lumea a găsit farmecul comuniunii, colorat cu o muzică pe măsură, cea atât de dragă celor care au simțit-o în epoca în care doar Radu Teodoru, cel cu „Metronomul” Europei Libere ne-o servea în fiecare zi de duminică.

Așa a apărut „Alpha”, locul unde lumea faină din oraș se aduna, socializa dar mai ales simțea acel drag al comuniunii. Sună ciudat, „acest drag al comuniunii”, dar când privești la ce se întâmplă acum, lumea s-a mutat de la masă pe telefon, locul unde încearcă să mimeze un dialog.

„Alpha”, locul cel fain din Magyarrégen, vizavi de fosta brutărie, a devenit astfel locul ideal unde lumea să simtă dragul poveștilor și al clipei trăite, pe fundalul muzicii celei dragi celor care, pe vremuri nu știau cum să ascundă tranzistorul, da de nu aude careva de „Europa Liberă”.

A fost o perioadă în care „Alpha” nu a fost doar un loc unde să stai la „beut, ci un loc unde să asculți poveștile celor mai în vârstă. Memorabile au fost serile în care cei de la Căminul de bătrâni din apropiere, uitați de familie, își depănau cu lacrimi în ochi povestea vieții, până să vină un țărănoi de paznic să-i scoată afară din crâșmă și să-i închidă în țarc.

Au fost multe clipe faine în micuța crâșmă pe nume „Alpha”, dar atât de mărinimoasă prin oamenii care i-au trecut pragul. Acei oameni au simțit acel drag al clipei, de care acum le e atât de dor.

La fel și mie, mi-e dor de vremurile în care nu puneam atâtea la suflet, dor de începutul de an în care lumea se aduna de la cabana revelionului în crâșmă și depănau povești, dor de acea stare sinceră care anima fiecare întâlnire.

Aurel Cornea, cel care a păstorit toată această poveste frumoasă pe nume „Alpha” a plecat dintre noi și ne-a lăsat pe noi să ne aducem aminte de acele vremuri faine din Magyarrégen,

Regretul că nu am mai apucat să stăm la o poveste în care să-mi explice farmecul ALPHA, simțit acum doar de cei care au trecut pragul minunatei locații situate peste drum de fosta brutărie din Reghin.

Mulțumim Aurel, chiar dacă destul de târziu.

Acest nume Alpha este o legenda in Reghin, la fel ca numele Deska sau Molnar, dar din pacate sunt vremuri de mult apuse, acuma lumea socializeaza pe internet, s-a dus tot farmecul acelor vremuri, acum tinerii nici nu pot socializa daca nu o fac prin intermediul unui telefon sau tableta. Frumos articol, Alpha o merita din plin. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe Aurel!

Răspunde