Share

Home / Editorial / 2019, între tematică și practică

2019, între tematică și practică

După ce 2018 a stat sub auspiciile Centenarului Marii Uniri, anul în care tocmai am intrat se anunță unul la fel de interesant, cel puțin prin prisma diferitelor tematici alese pentru 2019. Doar trei aspecte amintesc aici, ”Anul Cărţii în România”, demers al Președenției României, ”Anul omagial al satului românesc” inițiativa Bisericii Ortodoxe Române, și nu în ultimul rând “Să mergem împreună”, motto-ul vizitei Papei Francisc în România din primăvara acestui an.

Ce frumos, vatra străbună, cartea și unitatea, toate puse pe tapet ca și simbolistică a acestui an, menită să ne deschidă ochii, dar mai ales mintea spre rădăcini, educație și unitate.

Dar, de la inițiativă la aprofundarea ei e cale lungă, care nu dă semne să fie cumva scurtată în vreun fel. Satul românesc moare, dar nu se predă, pleacă bătrânii la somn, cei cu drag de rădăcini, locul lor fiind prea puțin completat de cei care vin din urmă. Cartea, săraca de ea, cititul mai exact, a trecut la un alt nivel, frunzărit mai mult decât aprofundat. Cât despre unitate, ce să mi vorbim, anul 2018, cu toate mesajele de unitate sub flamura tricoloră a Centenarului,  s-a dovedit a fi unul al marii dezbinări, care continuă cu succes și în 2019.

Cam așa văd eu lucrurile, degeaba ai intenții bune, dacă nu are cine să le asimileze, să le pună în practică, nu doar așa formal, amintite într-un discurs frumos.

Mereu spunem că,  jumătatea  lunii ianuarie poate fi un nou început, cu ocazia Zilei Poetului Național,  după care vom fi mai atenți la noi și la perspectiva noastră, cel puțin spirituală. Dar trece și această zi, începe frumos cu „toate-s vechi şi nouă toate” și terminăm pe înserat cu „totuşi este trist în lume”.

La început de an, am ajuns să fim în atenția întregii Europe, cu președenția Consiliului Uniunii Europene, toți ochii sunt ațintiți asupra noastră. Și aici, ca în multe alte privințe, în loc să avem un numitor comun o dăm în gard cu el consens, alimentat  de orgoliul celor care conduc, care nu dă semne de oboseală.

Revenind la 2018, cam repede am uitat de acel 100 atașat peste tot și toate, de semnificația lui nu mai vorbesc. Pentru a nu știu câta oară eroii neamului vor lua o pauză în conștiința românului, până la un nou moment de festivism. Inițiativele venite de la Cotroceni și Patriarhie sunt demne de toată lauda, dar noi ce facem ? Dăm pe știri la TV să vedem cum stânga se beștelește cu dreapta, spre larga atenție a milioanelor de români, tot mai dependenți de un astfel de spectacol prost, dar mai ales costisitor pentru vremurile ce vor să vină.

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regurile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Presa locală, ultima redută a libertăţii CETĂŢII

Spun de mult timp că presa locală românească este sub asalt. Economic, demografic, de resurse …

Share
Share