Iovuța Mărginean din satul Dătășeni, comuna Cuci: 100 de ani de viață

În data de 2 martie, Iovuța Mărginean din satul Dătășeni, comuna Cuci, a împlinit venerabila vâstă de 100 de ani.

Cu această ocazie, primarul comunei Cuci, Ilie Șuta, împreună cu preotul comunei, au vizitat-o pe sărbătorită, unde întreaga familie i-a întâmpinat cu ospitalitatea tipic românească, cu masa și paharele pline.

„Din anul 2000, este a doua femeie care împlinește 100 de ani în legislaturile mele, sărbătorind-o pe prima acum ceva timp. În anul 2019 am fi avut două doamne care au împlinit 100 de ani, însă din păcate, una dintre ele a decedat în ianuarie. Printr-o hotărâre de Consiliu Local, ne-am decis să „răsplătim” din respect pe cei care ajung la venerabila vâstă de 100 de ani, cu un buchet de flori, un tort, o șampanie și suma de 500 de lei din partea Primăriei. Eu cred că e un lucru bun și trebuie să fim respectuoși față de oamenii în vârstă pentru că avem de învățat de la ei”, a spus primarul comunei Cuci, Șuta Ilie.

O viață de neimaginat pentru unii

Născută în 1919, chiar după încheierea Primului Război Mondial, ea a crescut doi copii, doi nepoți și patru strănepoți, fiind mezina unei familii cu 12 copii, trecând prin foamete, război și lipsuri pe care noi nici nu ni le putem imagina. Iute la minte, cu o vedere limpede care îi permite să citească fără ochelari, doamna Iovuța este ca o rază de soare, plină de energie, care răspândește veselie cu râsul ei molipsitor.

„Eu tot îmbătrânesc, până-i lumea și pământul. Numai o sută am, dar post tot țin, și vinerea și miercurea, de când îs eu. Poate de aia nu mor! Viața n-o fost rea, dar nici prea bine nu mi-a mers. Am trecut și de război și de toate. Că mie mi-a plăcut să glumesc și dacă o fost rău, că doar nu m-a durut. Am povestit, am râs, am zis și de bine și de rău, dă-o-ncolo de lume că de aia-i făcută să vorbim, că gura nu ne doare. Îmi pare tare bine că am ajuns la suta de ani”, a spus Iovuța Mărginean.

S-a căsătorit nu neapărat din dragoste, ci din obligație, soțul având casă și pământ, la fel și ea, însă au rămas căsătoriți până la moartea lui, acum 20 de ani.Când era tânără, dansa, cânta și chiuia cu mult drag, și îi învăța și pe alții când se făceau jocuri duminică. Însă nu a fost totul lapte și miere, a trecut prin multe vremuri grele. Își ceartă acum membrii familiei când răcesc că pe vremuri ei spălau hainele iarna la fântână, înghețați, și puneau picioarele copiilor în cușmă, să se încălzească, iar acum oamenii răcesc stând în casa caldă.

Multă muncă în condiții grele

Fiul ei rememorează cu drag, dar și tristețe, copilăria, când tatăl era plecat la război, și era acasă cu mama și soacra care făcea cele mai bune plăcinte pe care și le amintește. A trăit o viață muncită cu greu, atât el, cât și întreaga familie. „Mult a muncit mama, la sapă, la secerat, cu copiii venea de la câmp și ne făcea de mâncare, spăla haine, dimineața ne găta și se ducea iar la câmp. Era atâta de frig că îngheța apa sub masă în casă, și era și foamete mare. Mama mă pupa, plângea și o lua de la capăt. Am avut un frate, el a decedat, a fost la șantier și s-a îmbolnăvit. Și eu am muncit la viața mea, am fost la colectiv, am făcut armata, am lucrat numai eu știu cât. Și am prins 80 de ani, numai Dumnezeu știe cât oi mai trăi”, a spus Pamfil Mărginean.

Angela Mărginean, soția unuia dintre nepoți, este cea care are grijă de centenară acum. Spune că bătrâna citește în fiecare zi cărți de rugăciuni și reviste prin care se mai uită când le primește. Vara stă la poartă la prispă, mai conversează cu trecătorii, însă iarna stă ziua în bucătărie cu ea și deapănă amintiri. Mănâncă doar dimineața și la prânz, și doar alimente naturale, de casă, lapte, brânză, ouă, carne și legume. Iubește mâncarea cu care a fost obișnuită de mică, mămăliga cu brânză sau lapte și pui sau păpăraia.

Credință și autoironie

„Citește mult, se roagă. Bine a făcut, că a avut grijă de oameni, dădea bani de împrumut, îi ajuta pe toți și întotdeauna avea o vorbă bună de spus. Îmi place cum îmi povestește cum era mai demult, nu aveau mâncare, nu aveau haine. Avea doar o rochie care nici nu ținea de cald făcută din cânepă, fără ciorapi și pantaloni. Acum atâtea haine are, și le îngrijește, nu le poartă, vrea să se îmbrace cu hainele mai proaste, să le țină pe cele bune. Și îi zic să și le poarte pe cele bune, că are destule, că noi ce facem cu ele când ea nu mai e?”, a spus râzând Angela Mărginean.

Și părintele comunei a povestit amuzat cum bătrâna i se plângea de fiecare dată când venea în vizită. „Îmi tot spunea „Ioi părinte că mă doare asta, că mă doare cealaltă, că am 100 de ani”. Și când plecam, ceilalți o întrebau că de ce ai zis că te doare, că nu te doare. „Apăi trebuie să zic că mă doare ceva, nu pot să tac”. Faptul că e o fire glumeață, o ajută mult”, a spus el.

O viață lungă și plină a trăit Iovuța Mărginean, și cu toții putem învăța câte ceva din experiența și obiceiurile ei, și pofta irezistibilă de viață care îi răzbate prin fiecare por ar trebui să fie una dintre ele.

„Mi-a fost dragă lumea și am și trăit, am știut și cum să mă port, și cum să vorbesc, și să tineresc. Așa a vrut Dumnezeu, să trăiesc 100 de ani, că singură nu m-a lăsat. Să vă dea și vouă Domnul sănătate să faceți suta”, a spus doamna Iovuța.

Text și foto: Elena Polearuș