3 mai, Ziua Mondială a Libertăţii Presei. INTERVIU cu Larisa Bernaschi (reporter, România TV): “Meseria asta nu se face dintr-un birou!”

A plecat în urmă cu şapte ani din Mureş, “înarmată” cu entuziasm şi pasiune pentru mass media, să “cucerească” meterezele jurnalismului din capitală. A lucrat la instituţii media respectate în presa naţională, precum News.ro şi Evenimentul Zilei, iar în prezent este reporter la postul de televiziune România TV. Aflată într-o continuă ascensiune profesională datorită seriozităţii, perseverenţei şi a talentului său, Larisa Bernaschi nu a uitat de momentul în care s-a “îmbolnăvit” de presă, respectiv de Tabăra de jurnalism de la Sovata, de care îşi aminteşte cu plăcere şi nostalgie. De asemenea, jurnalista în vârstă de 26 de ani spune despre profesia de reporter că aceasta este sinonimă cu “nervi şi emoţii”, respectiv cu activitate de teren aproape non-stop şi interacţiune permanentă cu oameni.

Reporter: Când şi cum a fost primul tău contact cu presa?

Larisa Bernaschi: Primul contact cu presa a fost în 2010, în Tabăra de jurnalism de la Sovata. Atunci am înţeles în mare cu ce se mănâncă presa, ce rol are reporterul, ce înseamnă o ştire. Era fascinant. Practic, a fost dragoste la prima vedere. La scurt timp după tabără am ajuns şi într-o redacţie – la Prima TV Târgu-Mureş. Acolo practic am aprofundat ceea ce învăţasem în tabără – diferenţa dintre un vox şi un sincron, ce înseamnă o beta, un lead. Aveam în sfârşit ocazia să pun în practică ceea ce învăţasem.

Rep.: Ce amintiri ai de la Tabăra de jurnalism de la Sovata? De ce crezi că sunt importante asemenea iniţiative?

L.B.: Cel mai important lucru pe care îl asociez cu Tabăra de jurnalism este faptul că mi-a deschis o poartă spre o carieră. “Ştirea este în faţa ta” – asta mi-a zis Gabriel Gedo (fost director la Prima TV Târgu-Mureş – n.a.) în tabăra de jurnalism. Şi asta mi-o amintesc şi acum. Ştirile sunt fix în faţa noastră. Doar trebuie să le vezi. Sunt de lăudat astfel de iniţiative şi nu doar pentru presă. Ar trebui făcute astfel de tabere tematice pentru liceeni şi pe alte domenii – PR, marketing, IT sau orice altceva. În acest moment, mulţi dintre liceeni îşi aleg facultăţi nu neapărat pentru că vor să facă o anumită meserie, ci doar pentru că “TREBUIE” să faci o facultate – indiferent care, doar pentru că aşa e cool într-o societate. Pentru mine, chiar dacă am terminat un liceu cu profil economic, tabăra m-a ajutat să îmi aleg facultatea şi domeniul în care vreau să profesez. Deci orice astfel de iniţiativă, indiferent de ce domeniu vorbim, e binevenită. Pentru noi, ca societate.

Rep.: Cum ai ajuns în Bucureşti şi unde te-ai angajat acolo?

L.B.: La Bucuresti am ajuns în 2012. Am venit la facultate, la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea Bucureşti. Nu a durat foarte mult până la primul job în presă. Mai exact în primăvara anului 2013. Am fost angajată la Agenţia de presă rNews – fostul NewsIn rebranduit. Eram reporter în sectia Social, acreditată pe Ministerul Educaţiei, Ministerul Muncii şi al Sănătăţii. Acolo, zic eu, am intrat în acest “cerc vicios” al presei centrale. De acolo lucrurile au venit cumva de la sine.

Rep.: Cum e să fii reporter pe politică la un cotidian central?

L.B.: Politica e wow. Cel puţin să scrii despre ea, să o înţelegi, să o urmăreşti şi să înţelegi ce e relevant pentru public. Să fii reporter înseamnă să pleci de acasă şi să nu ştii când te întorci, înseamnă să fii la curent mereu cu ce se întâmplă pe toate domeniile, să fii capabil să poţi preconiza ce s-ar putea întâmpla şi tot timpul cu telefonul încărcat :)). Trăim în era informaţiei. Informaţia e puterea. Şi e singura armă a unui reporter. Meseria asta nu se face dintr-un birou. Se face de pe teren, din interacţiuni cu oamenii, se face cu nervi şi cu emoţii. Revolta şi compasiunea se lasă acasă. Am fost făcuta pesedistă de foarte multe ori. Asta pentru că de prin 2014 sunt acreditată pe PSD şi Parlament. Asta înseamnă că ştirile mele se axează fix pe cele două domenii: PSD şi Parlament, în special Camera Deputaţilor.

Rep.: Care sunt satisfacţiile profesiei pe care o practici?

L.B.: Satisfacţii. Cuvânt cheie în meseria asta. Uneori satisfacţia e să intri primul pe post cu o informaţie de breaking news ori să ai o exclusivitate sau pur şi simplu să îţi placă materialul de 2 minute la care ai muncit două zile. O altă satisfacţie personală este că muncesc cu nişte oameni foarte mişto. Am cunoscut mulţi oameni mişto, am auzit poveşti frumoase, am învăţat de la oamenii din jurul meu.

Rep.: Cum vezi viitorul presei scrise din România?

L.B.: Presa scrisă e în plin proces de transformare. Acum, în presa scrisă câştigă cine dă primul informaţia. Nu mai contează atât de mult calitatatea, ci cantitatea. Presa scrisă nu moare, doar suferă nişte modificări. De la ziar la online, de la calitate la cantitate, de la fakenews la goodnews.

Rep.: Ai vreun jurnalist care ţi-a fost/îţi este model, care te inspiră în activitatea ta de zi cu zi?

L.B.: Nu am un model. Sunt mulţi jurnalişti pe care îi apreciez pentru munca lor. Fiecare e bun pe domeniul lui, pe bucăţica lui. Încerc să iau ce e mai bun de la fiecare.

Rep.: „Presa – a patra putere în stat.” Adevărat sau fals?

L.B.: Adevărat. Presa are rolul ei în societate. Acum depinde de fiecare de unde îşi ia informaţia. Cel mai bun mod de a fi bine informat, ca cititor, telespectator, e să citească aceeaşi informaţie din două – trei surse. Concluzia pe care o trage fiecare după ce se considera informat e cea mai corectă.

Rep.: Încrederea românilor în presă a scăzut considerabil în ultimii ani. Care crezi că este antidotul pentru recâştigarea încrederii consumatorilor de presă – cititori, telespectatori, etc.?

L.B.: Nu cred că există antidotul perfect. O schimbare din partea presei ar fi să se renunţe la titlurile exagerate, iar cititorii să se informeze din două – trei surse.

A consemnat Alex TOTH