Biblioteca „Teleki-Bolyai”, etalon al bibliotecilor mureșene

9 mai 2021

Biblioteca „Teleki”, fondată de contele Sámuel Teleki, a fost deschisă publicului larg din 1802, fiind prima bibliotecă publică de pe actualul teritoriu al României. Biblioteca „Teleki” a fost naţionalizată în anul 1951. În anul 1955 a fost mutată în această clădire cea de-a doua colecţie însemnată, Biblioteca „Bolyai”, biblioteca fostului Colegiu Reformat din localitate (Liceul Bolyai), purtând numele celor doi matematicieni Bolyai, care au trăit şi activat în oraşul Târgu-Mureş. În 1962 cele două colecţii au fost unificate sub numele de Biblioteca „Teleki-Bolyai”, devenită din anul 1974 o secţie a Bibliotecii Judeţene Mureş. Biblioteca „Teleki-Bolyai” este situată pe strada Ștefan cel Mare, în apropierea Liceului Teoretic „Bolyai Farkas”.

Aripa din dreapta a clădirii unde funcționează acum Biblioteca „Teleki-Bolyai” a fost construită între 1799 și 1802 special pentru a găzdui Biblioteca Telekiana. În timp ce aripa din stânga, casa Wesselényi, a intrat în proprietatea contelui Sámuel Teleki, fiind moștenită de soția acestuia. Fiind atras de arhitectura barocă, Teleki a desenat schițe ale clădirii inspirat de acest stil. Planul final a fost întocmit de arhitectul vienez, Ignac Schlaff. Piatra de temelie a fost pusă pe 24 aprilie 1799. Alipită de clădirea casei Wesselényi, arhitectura bibliotecii păstrează aspectul și proporțiile acesteia. În prezent și casa Wesselényi face parte din Biblioteca „Teleki-Bolyai”, înainte, la parter a funcționat biblioteca Academiei Române, iar la etaj a fost sediul Institutului de Cercetări Socio-Umane “Gheorghe Şincai”.

Fondatorul bibliotecii a fost unul dintre cei mai competenţi bibliofili ai vremii și a fost influențat de mişcarea iluministă care punea un accent deosebit pe răspândirea ideilor ştiinţifice în cercuri cât mai largi de cititori.

Contele Sámuel Teleki a fost cel care a colecționat fondul principal al bibliotecii noastre. El a început să colecționeze aceste cărți încă din timpul studiilor. A cutreierat toată Europa și a vizitat nu numai universitățile, dar și marile biblioteci. În acea perioadă s-a hotărât ca în momentul în care se întoare în Transilvania să fondeze și el o bibliotecă, așa cum a văzut în Occident, o bibliotecă enciclopedică. După 1790, după ce devine Cancelar al Transilvaniei, și-a creat o rețea întreagă de editori și distrubuitori de carte din toată Europa. Oamenii care se ocupau de cărți, editorii, colecționarii știau de existența contelui Teleki și că acesta e un mare colecționar și întotdeauna era înștiințat când apăreau volume noi sau ceva rar. Așa a reușit să colecționeze în jur de 40 000 de volume până în momentul morții sale, în 1822.

Acum, în fondul bibliotecii se află circa 250.000 de volume, toate la dispoziția cititorilor

În colecția Bibliotecii „Teleki-Bolyai” găsim tipărituri vechi româneşti, cum sunt: „Cartea românească de învăţătură sau Cazania lui Varlaam” (Iaşi, 1643) și „Noul Testament de la Bălgrad” (Alba-Iulia, 1648). Cărți despre care auzim la orele de limba română din liceu, dar nu știu câți dintre noi știam că le putem vedea și, pe undele, chiar răsfoi la Biblioteka Teleki. Cartea românescă veche formează un domeniu aparte, cu cele 231 de tipărituri aparţinătoare secolelor 17-19, editate la Iaşi, Snagov, Buzău, Râmnic, Sibiu, Braşov, Alba-Iulia, Buda sau Viena.

Cel mai vechi manuscris din fondul Bibliotecii Teleki este Codicele Koncz, din prima jumătate a secolului al 14-lea. Codicele conţine textul bibliei în limba latină. „Însemnările marginale ale acestui exemplar sunt considerate al şaselea monument de limbă maghiară”, conform site-ului bibliotecii.

Fondul bibliotecii cuprinde sute de exemplare de cărţi vechi maghiare, multe dintre ele fiind unicate. Cea mai veche carte în limba maghiară este opera lui Benczédi Székely István, „Chronica ez vilagnak yeles dolgairól” (Cronica lumii. Cracovia, 1559).