Industria românească a zahărului, la un pas de desfiinţare

”Prăbuşirea industriei zahărului din România/ Închiderea fabricii de zahăr din Luduş, judeţul Mureş

Domnule ministru,

Industria zahărului din România, cândva printre cele mai dezvoltate din ţările fostului bloc comunist, traversează momente dramatice, care o fac să fie azi în pragul extincţiei. Din 33 de unităţi procesatoare de sfeclă de zahăr, câte avea România în 1989, mai există funcţionale doar două. Acestea asigură cel mult o treime din consumul intern, pentru acoperirea diferenţei recurgându-se sistematic la importuri, în valoare de aproximativ 400-500 de milioane de euro anual.

Zilele trecute, presa economică şi cea locală din judeţul Mureş au adus în atenţia opiniei publice faptul că patronatul francez al fabricii de zahăr din Luduş (Tereos România SA), una dintre ultimele rămase în activitate, ia în calcul lichidarea afacerii din România, fie prin vânzarea integrală, fie prin vânzarea activelor fabricii.

Interesant de semnalat e că, la momentul privatizării, în 1998, Zahărul SA Luduş avea profit şi oferea locuri de muncă pentru mai bine de 1.000 de localnici. Acum, mai lucrează acolo doar 184 de persoane, care riscă să îngroaşe curând numărul şomerilor.

Din păcate, ca în multe alte cazuri de privatizări dubioase, pentru fabrica de zahăr din Luduş, ca de altfel pentru întreaga industrie românească de profil, privatizarea a fost sinonimă cu reculul şi cu jaful.

Profitul fabricii din Luduş a fost drenat spre exterior, comercializarea zahărului făcându-se aproape exclusiv printr-un SRL controlat de patronatul francez, după cum informa presa de investigaţii, la începutul anilor 2000. Aşa a ajuns, în principal, în prag de faliment, una dintre cele mai mari fabrici de zahăr din România şi singura care prelucrează sfecla de zahăr cultivată în Podişul Transilvaniei.

Domnule ministru,

Ţara a importat, anul trecut, aproape dublul cantităţii de zahăr importate în 2010, potrivit cifrelor făcute publice de ministerul de resort. Producţia de zahăr românesc, din sfeclă, s-a înjumătăţit, de la circa 200.000 de tone în 2014, la sub 100.000 de tone anul trecut. Importurile, însă, au ajuns să fie de cinci ori mai mari decât producţia internă, anul trecut.

Pe scurt spus, industria românească a zahărului e pe punctul de a fi lichidată integral, cu toate consecinţele nefaste ce decurg de aici.

În raport cu situaţia prezentată, care ţine de siguranţa alimentară a României şi având în vedere că azi e Ziua Mondială a Siguranţei Alimentare, vă întreb, domnule ministru:

* Are Guvernul vreun plan de măsuri ori o strategie pentru a salva de la dispariţie industria românească a zahărului?

* Ce măsuri intenţionaţi să luaţi, în cadrul Executivului, pentru a ajuta/stimula investitorii din domeniul industriei româneşti a zahărului să poată să îşi continue activitatea în contextul economic actual?

Solicit răspuns scris.”

Dumitrița GLIGA,

Deputat PSD de Mureș