Home / Slider / Arta de a dansa și toate necunoscutele ei

Arta de a dansa și toate necunoscutele ei

Paul Moldovan și Cristina Tătar – două embleme ale dansului sportiv de performanță trăiesc pentru și prin dans, dedicându-se întru totul. Ei sunt, pe lângă titulatura care ne este familiară tuturor de tripli campioni mondiali, și antrenori în cadrul clubului de dans pe care l-au înființat ei înșiși, Spotlight Dance Studio. Pentru că totul în jurul lor gravitează în jurul acestui mare fenomen al dansului, ei își doresc să insufle și altora această flamă puternică și această pasiune nemărginită pe care o au pentru dans și să formeze mici învățăcei care să le calce pe urme.

Reporter: Cum a luat ființă clubul vostru de dans?

Paul: Noi am înființat clubul în anul 2018, în toamnă. Am avut destul de mulți sportivi care ne-au urmat de la clubul de dans de la care am plecat. Am făcut grupe noi și promovare foarte multă pentru a avea o bază de selecție cât mai mare pentru viitori campioni.

Cristina: Când am plecat de la clubul respectiv, am vrut să avem un fresh start. Am vrut să construim niște perechi după viziunea noastră și în funcție de credințele pe care le avem. Nu am anunțat plecarea noastră, dar totuși oamenii ne-au urmat. Am început să lucrăm cu copii de la vârste foarte fragede, chiar și de 2 ani și jumătate.

Rep.: Ați rămas în relații bune cu foștii antrenori?

Cristina: Din partea noastră nu există niciun fel de tensiune, din partea lor nu știu, deoarece nu pot să vorbesc în numele lor. Nu ținem legătura cu ei, dar de la noi nu pornește niciun gând negativ în direcția lor. Noi nu uităm de unde am plecat și întotdeauna vom fi și suntem recunoscători pentru munca pe care au depus-o în favoarea noastră. Practic ei ne-au crescut, dar știti cum se spune ”Fiecare pui la un moment dat își ia zborul din cuib.”

Rep.: Ce ați implementat voi diferit față de alți antrenori, ce vă deosebește?

Paul: N-aș putea spune că e diferit, dar bineînțeles toată munca, experiența și informațiile pe care noi le-am acumulat de-a lungul carierei noastre și pe care încă le acumulăm, pe toate le transmitem mai departe elevilor noștri. Pe partea umană, încercăm să găsim întotdeauna echilibru în pedagogie, să-i facem pe copii să se simtă determinați și motivați să vină la dans, nu forțați de părinți sau de noi, noi încercăm tot timpul să aprindem un foc înăuntrul lor, să trezim pasiunea, pentru că până la urmă asta considerăm noi ca fiind lucrul care te duce pe cele mai înalte culmi ale performanței în dans.

Cristina: Unul dintre atuurile pe care le avem noi este că încă suntem sportivi activi. Suntem în contact cu cei mai buni antrenori din lume și avem acees la cele mai bune informații din domeniu…

Citeste si:  Întâlnire între conducerea Azomureș și ministrul Agriculturii

Paul: … și știm că cel mai bine funcționează puterea exemplului. Să stai lângă copil și să dansezi alături de el. Copiii recepționează cel mai bine informația vizuală, mai ales la început, ei copiază ce facem noi, iar dacă au un exemplu puternic în fața lor, le este mult mai ușor să reproducă. Și asta se reflectă în orice: în dans, în atitutudinea pe care o au, în motivația lor, în stilul de viață și în multe alte aspecte pe care ei le copiază inconștient. Dacă au un exemplu solid și bun de urmat, vor evolua foarte rapid, fără să-și dea seama.

Rep.: Cum este să lucrați cu copiii, să îi antrenați?

Cristina: Cariera noastră de antrenori nu a început acum, noi antrenam și la fostul club și aveam o oarecare experiență acumulată cu copiii. În momentul în care ne-am deschis clubul, răbdarea era cea mai mică problemă; erau alte lucruri de gestionat, ca pentru oricine care e la început de drum, existau anumite necunoscute și probabil acestea au fost obstacolele noastre, dar lucrul cu copiii nu a fost niciodată o problemă.

Paul: Dacă ar trebui să compar gestionarea carierei noastre cu predarea, cred că a preda este mult mai ușor. Noi facem ceea ce ne place. Ne place să construim cu copiii, să vedem cum își formează caracterul, cum se dezvoltă ei, nu doar în dans, ci și ca oameni, pe plan emoțional, cum își schimbă gândirea. Este un proces complex și lung ca durată, dar asta pe noi ne încarcă cu o energie bună.

Cristina: Probabil de asta ni se pare atât de ușor, fiindcă asta reprezintă pasiunea noastră. Și nu cred că este la fel pentru toată lumea, cred că trebuie să ai o menire ca să fii pedagog și să plantezi niște semințe în mințile unor copii, ca mai apoi să vezi cum dau roade.

Rep.: Clubul oferă și cursuri pentru adulți, care e diferența, pe lângă faptul că nu se face performanță?

Cristina: Noi în cadrul clubului ne-am delegat cumva sarcinile, deși toți trei ajungem să predăm fiecărui om care ne calcă pragul. Eu lucrez cu copiii mici – de 3, 4 ani – pentru că ei reacționează mult mai bine la o figură feminină. Paul lucrează cu cei mai vechi, care fac performanță și al treilea antrenor al clubului, colegul nostru, Ionuț Varodi, lucrează mai mult cu adulții pe partea de social dancing.

Paul: La cursurile de adulți e diferit, deoarece, față de copii, ei nu fac performanță, deși scopul nostru este să îi atragem chiar și pe seniori – adică pe cei peste 35 de ani. Dacă sunt dintre ei care vor să facă performanță, noi îi orientăm în această direcție, dar e destul de greu să începi cu dansul la peste 35 de ani, trebuie să ai o ambiție de fier.

Citeste si:  Evenimente interactive de Zilele Culturii

Cristina: Cu toate că se poate și este foarte comun, dar fenomenul de dans sportiv la seniori este foarte slab dezvoltat la noi în țară. În schimb, în străinătate este complet invers: există foarte multe perechi de seniori care participă la competiții și mai puțini copii. În zona balcanică, sunt puțini oameni din categoria aceasta care doresc să facă performanță.

Rep.: Atitudinea, prezența scenică și toate celelalte calități pe care trebuie să le dețină un dansator sunt înnăscute sau se învață?

Paul: Și – și. Când vine vorba de prezență scenică sau de carismă, acestea sunt niște abilități înnăscute, dar se pot și învăța. La copii se vede o diferență foarte mare între cei care le au nativ și cei care nu. Pe parcurs ce ei cresc, nu se mai observă diferența atât de puternic. Însă la început, cei care au aceste abilități native au un foarte mare avantaj.

Rep.: Există o calitate absolut necesară fără de care un copil nu poate face performanță?

Cristina: Pot întâlni piedici, și piedicile în cele mai multe cazuri sunt factori psihologici. Un copil poate să fie timid, nu foarte comunicativ, închis în el, introvertit, dar cu toți acești factori se poate lucra și copiii pot să depășească și aceste bariere. Nu pot să spun că există un lucru anume care să împiedice un copil să devină un bun sportiv de performanță. Oricine poate.

Rep.: Ce stiluri de dans predați voi?

Cristtina: În dansul sportiv există două secțiuni – latino și standard. Fiecare dintre cele două secțiuni are cinci stiluri de dans. Acestea țin de dansul sportiv de performanță. Adulților le predăm social dancing- asta înseamnă că abordăm cele mai comune stiluri de dans întâlnite în mediul social. Pentru cei mai mici, facem dansuri de inițiere, adică mici dansuri care le dezvoltă mobilitatea, motricitatea, postura, coordonarea, echilibrul.

Paul: Noi avem sportivi în toate catogriile de vârstă și în toate categoriile de clase. Avem și de performanță înaltă, și începători și la inițiere, deci peste tot. Întreg procesul acesta de a ajunge dansator de performanță durează destul de mult. Cei care trec de inițiere nu vor dansa din prima toate cele 10 dansuri, ar fi imposibil să acumuleze atât de multă informație. În dansul sportiv există o ierarhie pe clase. Pe parcurs ce avansezi, se introduce câte un dans nou. La un moment dat, fiecărei perechi i se oferă opțiunea de a alege dacă vrea să participe doar la secțiunea standard sau doar la secțiunea latino.

Citeste si:  Minori din județul Mureș decedați într-un accident feroviar

Rep.: Cum arată o ședință de antrenament pentru performanță?

Paul: Ca la orice antrenament, în primă fază există etapa de încălzire. Abordarea diferă dacă suntem sau nu în sezon competițional. În perioada actuală, majoritatea perechilor au competiții. Asta înseamnă că nu lucrăm pe detalii, nu lucrăm prea amănunțit pe tehnică, nu schimbăm coregrafiile, ci lucrăm doar pe pe partea de dezvoltare a aptitudinilor fizice, forță, viteză, explozie, echilibru, elasticitate și bineînțeles, dansăm. Când nu suntem în sezon competițional, încercăm să facem tot felul de execiții cu copiii care să îi ajute să corecteze anumite probleme, pe care le are fiecare în parte, deoarece nu există o rețetă pentru a creea un dansator. Lucrăm cu materialul clientului, iar acesta diferă de la personă la persoană. Unii au anumite atuuri, alții nu, unii au anumite probleme, alții nu. Să nu uităm că într-o pereche sunt doi sportivi și fiecare e diferit. Trebuie să ne adaptăm. Noi încercăm să creem un mediu cât mai propice pentru ca fiecare să poată evolua.

În fiecare vineri avem o simulare de concurs, adică se dansează exact ca la concurs, muzica durează tot atât, copiii primesc aplauze din partea celor care stau pe margine; încercăm să creem condiții exact ca la un concurs adevărat pentru ca ei să știe ce trebuie să facă atunci când intră pe ring și să nu fie pierduți.

Rep.: S-a desfășurat recent concursul ”Transylvanian Grand Prix”, a participat cineva din cadrul clubului?

Paul: Da, am avut perechi. Bineînțeles ”Transylvanian Grand Prix”este un concurs internațional destul de puternic, mai ales când vine vorba de copii. Am participat cu patru perechi, deoarece mulți au fost plecați în această perioadă, alții au fost nevoiți să stea în carantină, deci planurile s-au schimbat pe parcurs. Am avut doi finaliști, un semifinalist și încă o pereche în sferturi de finală.

Rep.: Cât de mult v-a afectat pandemia?

Paul: Noi cu sportivii de performanță am putut lucra. Chiar în perioada în care am fost în lockdown, lucram online cu ei. A fost puțin dificil, dar am reușit totuși. Pandemia ne-a afectat mai mult pe partea de inițiere sau pe partea de adulți, deoarece nu am putut deloc să primim oameni noi. Cei care fac performanță sunt mai devotați și mai serioși, se țin de program. În schimb pentru cei care sunt la început de drum nu este neapărat o prioritate dansul. Ei vin din plăcere.

Cristina: Oamenii au fost foarte reticenți la început și cred că a fost normal, deoarece pandemia aceasta a avut multe necunoscute. Încet, încet însă, și-au revenit și au revenit la dans mulți dintre ei, iar în prezent pot spune că suntem aproape pe un făgaș normal.

A consemnat Anamaria Luisa MARCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Maros Gianluca, „Vocea studentului trebuie să fie auzită”

Suntem bucuroși să vă reamintim că anul 2022 a început la Liga Studenților din Târgu …