8 Martie Ziua Internaţională a Femeii (comuniste)

<Melidava – mai mult decât sănatate!>

De ce vă miraţi? Acesta este adevărul.
Ziua de 8 Martie a devenit zi internaţională a femeii prin eforturile mişcărilor sindicale socialiste internaţionale şi a celor mai implicaţi comunişti ai vremii. Astfel: în 28 Februarie 1909 este sărbătorită pentru prima dată ziua femeii, în New York, ca amintire a unei greve organizată de un sindicat socialist de femei. Dar aflăm că: “În ciuda a ceea ce s-a pretins mai târziu, pe data de 8 martie nu a avut loc de fapt nici o grevă.” Cum era de aşteptat din partea unor comunişti, această initiativă, în esenţă lăudabilă, începe cu o minciună.

“În august 1910, cu ocazia Internaţionalei Socialiste reunită la Copenhaga, activista socialistă germană Luise Zeitz, împreună cu colega ei Clara Zetkin, propun sărbătorirea zilei internaționale a femeii, fără a specifica însă o dată anume.”
• Luise Zeitz – considerată de colegii săi de partid o “agitatoare de succes”

• Clara Zetkin pe numele ei de naştere Clara Josephine Eissner, fiica unui protestant devotat. Adoptă numele de Zetkin al concubinului său Ossip Zetkin, evreu rus, cunoscut pentru vederile sale de stânga. Cofondatoare a Ligii Spartachistă, facţiune socialistă radicală, care se transformă în Partidul Comunist German. Reprezintă acest partid în Reichstag.
• împreună cu Rosa (Rozalia) Luxemburg evreică poloneză, teoreticiană a marxismului, cofondatoare a oficiosului KPD (Partidului Comunist German), ziarul Steagul Roşu.

Internaţionala socialistă: “Asociația Internațională a Muncitorilor (IWA, 1864-1876), de multe ori denumită şi Prima Internaţională, a fost o organizație internațională care a vizat unirea unei varietăţi de organizaţii de stânga socialiste, comuniste, grupurile politice anarhiste și organizațiile sindicale… Ea a fost fondată în 1864, … Londra. Primul congres a avut loc în 1866 la Geneva.” Organizaţia s-a dizolvat în 1876 ca urmare a faptului că s-a divizat în două facţiuni, cea socialistă şi cea anarhistă… La această Primă Internaţională participă şi Karl Marx, în vârstă de 46 de ani, ca jurnalist emigrant.
Ziua internațională a femeii a fost sărbătorită pentru prima dată în 19 martie 1911. Începând cu anul 1913, o parte din femeile din Rusia, angajate în industrie, şi cooptate în diverse organizaţii de stânga, au sărbătorit ziua femeii în ultima duminică din februarie. În anul 1917, ultima duminică din februarie conform calendarului pe stil vechi a coincis cu ziua de 8 martie pe stil nou. După Revoluţia din Octombrie, comuniștii Alexandra Kollontai (cofondatoarea a ziarului Rabotnitsa, femeia muncitoare), şi Vladimir Ilici Lenin au declarat 8 Martie ca sărbătoare oficială în Uniunea Sovietică. La noi în ţară “femeile au început să serbeze Ziua Internaţională a Femeii începând cu anul 1945, după instalarea Guvernului Petru Groza, la 6 Martie 1945. Peste 200.000 de femei manifestau pentru apărarea păcii, pentru apărarea Republicii, pentru dezvoltarea relaţiilor de prietenie cu popoarele vecine, pentru solidaritatea internaţională a femeilor şi pentru succesul Frontului Democrat Popular în alegeri. Constanţa Crăciun, Ana Pauker, Alexandra Sidorovici, Stella Moghioroş, Liuba Chişinevschi, Florina Mezincescu, Eugenia Rădăceanu, Ghisela Vass, Ecaterina Borilă erau femeile ce se remarcau de fiecare dată şi se implicau activ în organizarea şi desfăşurarea marşurilor, cât şi a organizaţiilor de femei muncitoare din România” – sursa: https://luptaanticapitalista.wordpress.com/2011/03/07/8-martie-ziua-internationala-a-femeii/

Eu cred că Ziua Femeii este ca şi cea a Bărbatului ziua din fiecare zi în care suntem fericiţi. Fericiţi împreună. Este necesară o zi a femeii? De ce nu? Dar oare în tradiţia noastră nu există o astfel de zi? De ce este nevoie să ne regândim calendarul în termenii luptei de clasă, a unei dialectici care împarte omul în două părţi, care se cer celebrate distinct, formal, şi administrativ, fiind necesar în acest sens o rezolutie ONU? Sigur o zi liberă în plus nu strică nimănui, daca ştii ce să faci cu ea. Pentru bussines e bine, e momentul în care bărbaţii, unii dintre ei români verzi, rup florăriile, magazinele de gablonţuri şi suvenire, parfumuri şi naturiste, pentru o atenţie, ca să obţină atenţie… Dar întreb oare nu ar fi mai cuminte să ne celebrăm propriile sărbători? Când întreaga lume trece printr-o criză morală şi identitară, de ce noi care avem o mitologie şi dovezi arheologice ce susţin existenţa unei astfel de sărbători pe 1 Martie, închinate femeii, primăverii şi renaşterii naturii ajungem de râsul comuniştilor, să le celebrăm sărbătorarea?
Dovezi arheologice împing tradiţia mărţisorului cu 8.000 de ani în urmă. Au fost găsite şiraguri de pietre de râu vopsite în alb şi roşu în mai multe situri arheologice, şi se presupune că aceste şiraguri ar fi reprezentat primul mărţisor.
Începutul anului la traci era legat de sărbătorile unei divinităţi a fertilităţii şi vegetaţiei Marsyas Silen. Se celebra renaştera naturii. Simbolul funiei, două fire împletite, care străbat timpul împreună, viaţa în esenţa ei, se regăseşte în întreaga simbolistică a civilizaţie populare româneşti. Culorile roşu şi alb, simbolizând viaţa şi spiritualitatea, au rămas de la daci şi până în ziua de azi definitorii în portul popular.
În religia romană Anul Nou era sărbătorit la 1 Martie, cu un festival Matronales Feriae, sau Matronalia, în care era celebrată Juno Lucina, zeiţa naşterii, Juno zeiţa naşterii care aduce copiii în lumină… O sărbătoare a maternităţii şi femeii în general, Feriae Martis. O feerie care împletea viaţa pământească cu spiritualitatea. Timp de secole poporul nostru a sărbătorit Anul Nou la 1 Martie. De ce credeţi că la Anul Nou se cântă acum colinda pluguşorului? Merge cineva pe câmp cu plugul în 1 Ianuarie? Anul Nou la români, ca și la toate popoarele din vecinătate în Europa era celebrat în acord cu natura, cu renaşterea ei. Data formală a începutului de an a fost 1 Martie. Abia în 1691 Papa Inochentie al XII-lea stabileşte ca dată de început a Anului Nou data de 1 Ianuarie. Acest lucru se introduce şi la noi treptat în secolul XVIII. În 1 Aprilie 1919 este adopat Calendarul Gregorian şi data de 1 Aprilie, pe stil vechi, devine 14 Aprilie pe stil nou, din raţiuni de unificare a unor unităţi de măsură, adică de îmbunătăţire a relaţiilor de comerţ…
Acest lucru ne-a afectat prea puţin tradiţiile. Însă pe măsură ce marxismul intră în şcoală, literatură, şi apoi cu ajutorul Armatei Roşii Eliberatoare în politică, este aplicată nu numai o doctrină economică ci, aşa cum s-a procedat şi la Revoluţia Franceză, a fost modificată în întregime cultura, falsificând istoria, siluind literatura. Cultura şi civilizaţia românească tradiţională au suferit transformări severe. Distrugerea de către comunişti a satului românesc tradiţional prin migrarea forţată spre oraş, şi cooperativizare a însemnat colapsul civilizaţiei traditionale. Azi numai cu greu se mai poate recupera ceva.
A fost timpul când Moş Crăciun s-a transformat în Moş Gerilă… Mă întreb: tradiţiile şi istoria noastră nu sunt oare mai bogate în semnificaţii şi mai aproape de sufletul nostru decât rezoluţiile ONU, care vin să normeze ceea ce Prima Internaţională, Karl Marx, Lenin şi Ana Pauker ne-au făcut cadou? Ziua Internaţională a Femeii muncitoare, militantă socialistă şi comunistă…
Pentru o revalorizare a zilei de 1 Martie ar fi nevoie ca statul să se implice, pentru ca banii contribuabililor români să fie folosiţi pentru o cultură proprie acestui spaţiu şi românilor. Dar cine să facă acest lucru?
Singura speranţă rămâne în noi, cei care mai simţim româneşte şi suntem în măsură să reinventăm lumea pentru copiii noştri. Emulaţia ultimelor zile ne spune că se poate. Deşteaptă-te române!
Gabriel-Silviu Aoşan