Ing. Varga István, parte din istoria ambarcațiunilor sportive la Reghin

Reghinul are numeroase povești, fie că vorbim de viori, articole sportive, beri renumite precum ”Bucegi” și lista ar putea continua mult și bine. Una din poveștile frumoase scrise la Reghin este cea a ambarcațiunilor sportive, poveste care astăzi, conform spuselor celor din cadrul Clubului Nautic Reghin condus de arh. Klaus Birthler, împlinește frumoasa vârsă de 90 de ani.

Povestea ambarcațiunilor sportive la Reghin este una pe cât de interesantă, pe atât de provocatoare, dat fiind faptul că Reghinul este un oraș extrem de generos în ce privește cursurile de apă. În spatele acestei frumoase povești stă familia Varga, tatăl Laszlo, cel care în 1932 construia la Reghin primele ambarcațiuni, fiul István, cel care a coordonat Secția de Ambarcațiuni Sportive din cadrul IPL Reghin, și nu în ultimul rând, nepotul Zsolt, cel care actualmente recondiționează ambarcațiuni aduse din Germania în vederea folosirii acestor pe cursurile de apă din Reghin.

O viață dedicată ambarcațiunilor sportive

Varga István a crescut pe lângă ambarcațiunile fabricate la Reghin, cele care aveau să-i ofere posibilitatea să activeze într-un domeniu de tradiție la nivel de Reghin.

”După ce o perioadă a funcționat vizavi de gară, actuala fabrică de mobilă Remex, producția de ambarcațiuni s-a mutat lângă fabrica de cherestea, de care aparținea și secția de instrumente muzicale, situată pe strada Axente Sever, unde pe vremuri a fost Cantina IRUM. În anul 1960 s-a construit o hală nouă cu trei module. Spre canalul Mureșului era secția de ambarcațiuni, la mijloc erau articolele sportive iar în față erau instrumentele muzicale. Era o vreme în care fiecare secție avea proiectanți proprii, separat de restul secțiilor. Începând cu anul 1968 s-a înființat atelierul de proiectare unde am fost numit șef de atelier, după doi ani de stagiatură în cadrul secției de ambarcațiuni. Am activat aici până în 1982, după care am fost inginer șef, funcție ocupată până în 1991”, povestește ing. Varga István.

Totul era gândit în cel mai mic detaliu, inclusiv testarea ambarcațiunilor. Atât locul, cât și cerințele beneficiarilor, erau aspecte care contau extrem de mult, spune ing. Varga. „Exista atunci, ca și azi de altfel, un canal care trecea prin curtea fabricii. De aici duceam cu șalupa bărcile în zona de deasupra barajului mare. Exista acolo o pistă de 800 de metri unde erau testate aceste ambarcațiuni și unde erau organizate inclusiv concursuri de canotaj. Acolo s-au putut încerca și proba aceste bărci. De asemenea, exista un contact direct cu cei care se foloseau de ambarcațiunile sportive. În vremea în care făceam ambarcațiuni pentru lotul național, în special la canoe și schifuri, foarte mulți sportivi veneau la Reghin. Barca trebuia oarecum construită în funcție de constituția fizică a sportivului, fapt pentru care veneau în dede rânduri la Reghin. Păstrez cu mare drag și acum scrisori primite de la sportivi care se declarau extrem de încântați de bărcile construite la Reghin pe care s-au antrenat. În 1956, la Olimpiada de la Melbourne, domnul Leon Rotman cu o canoe construită la Reghin a câștigat primele medalii de aur pentru țara noastră la proba de 5.000 și 10.000 de metri. Pe lângă canoe și schifuri am mai produs și veliere, inclusiv pentru proba olimpică, respectiv modelele Yola FINN, Olandezul Zburător și Star”, povestește ing. Varga István.

Bărcile, prezență în conștiința reghinenilor

Cei trecuți cu bine de vremea tinereții își mai aduc aminte de zona de agrement a Reghinului unde plimbatul cu barca făcea parte din farmecul orașului rememorat de ing. Varga István. „În zona barajului cel vechi a existat o cabană, „Casa bărcilor” cum mai era ea cunoscută, unde erau ambarcațiuni destinate atât agrementului cât și sportului de performanță. Trebuie menționat faptul că Reghinul avea echipă de canotaj, mergea la concursuri, unele din acestea fiind organizate chiar la Reghin. Am avut concurenți care au ajuns inclusiv la faza națională. Pe lângă latura sportivă, era și partea de agrement. În zona unde era Casa Bărcilor exista un canal lateral, deși îngust era unul foarte frumos, cu sălcii pe margine, unde tinerii ceva mai romantici se plimbau cu barca. De asemenea, exista un canal, o pistă cum îi spuneam noi de aproximativ 800 de metri unde se puteau organiza concursuri, respectiv probe de 500 de metri. Acestea au funcționat până în 1970, iar după ce s-a început construcția de blocuri în Cartierul Unirii s-a demolat și Casa Bărcilor.”, spune ing. Varga István.

Canalul Morii, din nou navigabil?

Renașterea fenomenului nautic la Reghin, al ambarcațiunilor sportive începe să prindă contur, grație Clubului Nautic Reghin inițiat de arh. Klaus Birtler din cadrul Asociației unDAverde, care vrea să pună în valoare visul inginerului Varga, un curs de apă navigabil la Reghin întins pe o distanță de 11 kilometri.

„De mult tot încerc să readuc la viață această tradiție a bărcilor. Împreună cu o echipă de oameni inimoși am reușit să restaurăm niște bărci vechi din lemn construite în 1960-1961. Mai mult de atât, am propus conducerii orașului ca aceste bărci să facă obiectul unui Muzeu Tehnic unde, pe lângă aceste ambarcațiuni sportive care le-am restaurat, să fie expuse și obiecte sportive fabricate la Reghin, inclusiv încălțăminte sportivă. Am încercat să decolmatăm canalul vechi, să putem canota în acea zonă. Volumul de muncă este extraordinar de mare fapt pentru care această lucrare este greu de realizat. În schimb, s-a propus zona de la fosta uzină de apă în jos să fie decolmatată, fapt care ar duce la o distanță apreciabilă care să poată fi navigabilă cu ajutorul ambarcațiunilor sportive. Dacă acest proiect va fi realizat, sportul nautic, chiar și sub formă de agrement, ar putea fi realuat la Reghin”, a precizat ing. Varga.

Așchia nu sare departe de trunchi

Cel care închide cercul Varga este Zsólt, nepotul celui care în urmă cu 90 de ani construia la Reghin primele ambarcațiuni. Așchia nu sare departe de trunchi când vine vorba de familia Varga, Zsólt. fiind cel care aduce un suflu nou, respectiv restaurarea de bărci destinate agrementului.

„E în sânge acest microb al ambarcațiunilor, o dată ce ți-a intrat, nu mai poți scăpa de el. Bărcile sunt aduse din Germania, restaurate de mine, având ca și material fibra de sticlă. Sperăm să putem să facem și bărci din lemn în viitorul apropiat, astfel ca această tradiție la Reghin să poată să renască”, a precizat Zsólt.

Printre cei cu drag de tradiție dar mai ales de renașterea acesteia în materie de ambarcațiuni sportive se numără și Mariana Stroe, membru fondator al Clubului Nautic Reghin. „În primul și în primul rând, ce îmi doresc eu foarte mult este să ne informăm tinerii, să știe că noi avem o tradiție la Reghin în ce privește ambarcațiunile sportive. Este important ca ei să știe că am avut o întreprindere de ambarcațiuni și că am avut posibilitatea să navigăm cu barca în Reghin. Am avut un club de caiac, am avut posibilitate să ne antrenăm. E păcat ca acest sport până la urmă să se piardă, dat fiind faptul că avem Mureșul, unde nici măcar nu trebuie să te deplasezi. Trece pe lângă noi, dar din păcate îi întoarcem spatele”, a declarat Mariana Stroe.

Ce e de făcut?

„Primul pas este să îi aducem pe tineri mai aproape de apă, apoi să reușim să ne organizăm, să facem câteva ambarcațiuni, să le renovăm, pentru ca să le dăm posibilitatea să simtă și până la urmă să virusăm cu acest microb. Am reușit să facem rost de un sediu, undeva pe strada Sării. Aici avem trei încăperi, două sunt ateliere și o încăpere este folosită ca și loc de întâlnire. Acest spațiu se află pe malul Mureșului, lucru care ne dă posibilitatea să facem ieșiri cu ambarcațiunile pe apă. În perspectivă, dorim să ducem elevi de la școală, prieteni, să facem tot felul de ieșiri pentru ca lumea să înțeleagă, să vadă despre ce e vorba și să iubească aceste ambaracațiuni, respectiv navigarea pe cursurile de apă din Reghin. Sperăm din tot sufletul ca toate acestea să devină un mod de viață până la urmă”, a conchis Mariana Stroe.

Alin ZAHARIE