Leana Baciu, o poveste emoționantă despre iubirea față de aproapele și un hot-dog

6 februarie 2023

Să lucrezi în același loc timp de 40 de ani înseamnă loialitate și stabilitate profesională. Este o realizare remarcabilă, care arată angajamentul față de job și angajator, precum și cunostințe și experiență acumulate în decursul anilor. Am avut plăcerea de a cunoaște un astfel de angajat, un om care îți dă un sentiment de conexiune imediată, în care restul zgomotelor devin prinse ca într-o pânză de păianjen.

Lenuța Baciu, doamna care vinde hot dog la Chioșcul de la Grand, un om de valoare, modest în cuvinte și excelent în fapte, practică această meserie din anul 1982. După căderea regimului comunist, România a trecut printr-un proces important de schimbare, iar oamenii au fost nevoiţi să se adapteze unui nou stil de viaţă, bișnița fiind foarte la modă. Cu un simplu exercițiu de memorie, ne aducem aminte că în acest loc central își desfășurau activitatea majoritatea dintre ei. Odată cu democrația, oamenii au început să se îmbrace diferit, să aibă un meniu diversificat şi să se distreze în locuri pe care nici măcar nu le-ar fi visat în Epoca de Aur. Dar hot-dog au mâncat și înainte, și după comunism.

Împlinirea prin ceea ce faci

Faptul că, locul de muncă nu a fost doar un mijloc de trai prin care și-a asigurat nevoia de siguranță, ci o continuare firească a ceea ce este și poate, acest aspect a născut în Leana Baciu dorința de împlinire.

“Când faci o meserie cu plăcere, indiferent că lucrezi în școli, grădinițe, sănătate, când lucrezi cu oamenii trebuie să pui suflet, și mie mi-i drag să fac asta, mi-i drag să lucrez cu oamenii, mi-e dragă meseria pe care o fac. Uite, Sorina colega mea, este făcută și ea pentru comerț, chiar spuneam că îi predau ei ștafeta. Chiar și acasă, când faci mâncare, dacă pui suflet, imposibil să nu îți iasă bună”.

De-a Prăvălia

Pe vremea bunicii, altfel erau jucăriile, din scaieţi făceau broşe şi epoleţi, când se punea iarba la uscat, se aruncau în fân, când se deschideau florile urmăreau cu privirea traseul fluturilor și alergau să-i prindă.

“De mic copil mi-a plăcut comerțul, unii copii se jucau De-a mama și de-a tata, iar noi ne jucam Prăvălia, foloseam frunze din copaci, de acăți, le împungeam cu acul și făceam bani, foloseam niște plante cu flori rotunde pe post de caș, mai luam câteva fire de pătrunjel din grădină, mai puneam și câte un ou, aveam o tarabă serioasă de legume. Păpuși pe vremea aceea nu erau, prima mea păpușă avea capul făcut din lut, cu ochii și gura pictate, corpul era făcut din cârpe. Mai făceam păpuși și din cocean de porumb, unde era mai gros îi făceam capul, iar mâinile și picioarele le răsuceam din sârmă și le îmbrăcam. Era o croitoreasă la noi în sat, de câte ori îi mai rămânea câte o bucată de material i le ceream și meșteream hăinuțe”.

Lacrimi de mamă

Leana Baciu este din satul Bâla, are 2 copii și 3 nepoți. În acest loc de muncă a devenit și mămică, și bunică. Fata ei avea un an de zile când s-a angajat, după care a născut băiatul. Pe vremea comunismului concediul de îngrijire a copilului era de 3 luni de zile, după care femeia era rechemată în câmpul muncii, iar copilul lăsat în grija unui bunic sau dus la creșa săptămânală.

Ca și locație, chioșcul unde lucrează are vedere direct spre Catedrala Mică. Te oprești aici îți propui să stai 5 minute, dar stai 25, sau chiar o oră. Fiindcă te simți bine și îți place să o asculți pe Leana cum deapănă amintiri.

“Atâtea mirese am văzut de când sunt aici, chiar le spuneam colegelor că nu știu cum va fi ziua când fata mea se va mărita…au fost mirese și au fost zile când eu am plâns, uitându-mă la ele, fără să le cunosc. Emoțiile care te năpădesc atunci când fata ta se mărită sau băiatul ți se însoară, sunt atât de puternice, încât, dacă cineva te-ar întreba în acel moment ce simți, nu ai știi ce să spui exact, pentru că e și bucurie, bucuria că ai fost sănătos și ți-ai văzut copilul la casa lui, și totodată și regret că pleacă. Dar, tot ce îmi doresc este ca, atunci când unul din ei va veni la mine să-mi ceară un sfat, Domnul să mă lumineze să-i dau unul bun, care să-l ajute”.

Clienți fideli

A transforma jobul în pasiune, nu a însemnat doar a câștiga bani din ceva ce îi place, ci a-și folosi pasiunea pentru ca oamenii să aibă o viață mult mai bună . Leana Baciu se simte fericită ori de câte ori apar clienți mai tineri, care obișnuiau să vină în acest loc de mici copii și o întreabă

Așa-i că sunteți de vreo 25 de ani aici?
Da, dar mai pune pe lângă ăia încă vreo 15, le răspunde.

Clienți care mușcă din hod dog, închid ochii și ajung, fără să miște un deget, în rai.

„Faptul că la plecare îmi spun mulțumesc pentru crenvuști, au fost minunați, să aveți grijă de dumneavoastră, pentru mine înseamnă totul”, ne spune Leana Baciu.

Proiecția binelui

Fericirea vine din interior, iar unul dintre cele mai bune moduri de a o atinge este să cultivi iubirea în jurul tău. Chiar și puțin timp și și un gram de energie pentru a face viața altcuiva ma bună, este un strop de bucurie lăuntrică.

“Viața este un echilibru și noi, oamenii, trebuie să înclinăm mai mult balanța spre omenie. Dacă ai putere și poți, să faci bine celui de lângă tine și, dacă nu poți, măcar rău să nu-i faci, știi?! cine seamănă vânt, culege furtună. Să vorbim frumos unii cu alții, să ne întrebăm de sănătate și să ne îmbrățișăm cât mai des, să ne cerem scuze celor cărora le-am greșit și să îi iertăm pe cei ce ne-au greșit. Să avem răbdare, chiar și atunci când suntem la magazin, și stăm la cozi, trebuie răbdare, la ce folos să te grăbești?!”.

Cât de ușor este să îți manifești tandrețea, onestitatea, blândețea și empatia, atunci când stai în preajma Lenei. Sentimentul că te afli în siguranță prin conectarea cu celălalt. De aici pornește totul. De la a te simți în suficientă siguranță pentru a te destinde cu adevărat. Multă lume a întrebat-o și încurajat-o să urmeze Psihologia, dar Leana a demonstrat că nu e nevoie de licență sau masterat în acest domeniu. E nevoie de un gând bun, o vorbă bună. E nevoie să înveți că adevăratul izvor de sens de viață sunt recunoașterea, acceptarea și iubirea.

Leana nu și-a dorit niciodată averi, banii nu au fost scopul ei în viață. Are o familie frumoasă, un soț bun, tătic minunat pentru copii, copii și nepoți sănătoși, pace şi armonia eliberatoare.