FOTOREPORTAJ: Jurnal de gară…Târgu-Mureş-Ruşii Munţi

21 iulie 2023

Calea ferată Târgu Mureș–Deda–Gheorgheni este o cale ferată principală în România. Calea ferată a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul Ungariei din componența Imperiului Austro-Ungar. După punerea în funcțiune a traseelor feroviare de la Alba Iulia către Târgu Mureș (1871) și de la Sfântu Gheorghe către Adjud din România (1897/1899) au trebuit să fie deschise mai multe legături feroviare în estul Transilvaniei.

Orașul Gheorgheni a fost legat în anul 1907 cu orașele Miercurea Ciuc și Sfântu Gheorghe după construirea căii ferate Siculeni–Gheorgheni. Aproape simultan, a fost construită pe valea largă a Mureșului o cale ferată dinspre vest care să lege orașul Târgu Mureș de Gheorgheni. Construcția căii ferate Târgu Mureș–Deda–Gheorgheni a fost finalizată în anul 1909.

Linia de cale ferată funcţionează şi astăzi. Cel mai tânăr coleg al nostru, Adrian Murariu, este un obişnuit al navetei pe ruta Târgu-Mureş-Ruşii Munţi. Elev fiind are o perspectivă unică asupra traseului. Desigur, fotografiile au fost făcute în timpul zilei, chiar dacă el a călătorit, de data aceasta noaptea.

Trenul de noapte

După o noapte albă alături de niște prieteni, mna așa e când ia unul bacul se adună toți să îl felicite, am plecat pe traseul care îl fac aproape zilnic cu trenul până în satul meu natal, Rușii Munți.

La ora 02:38 a fost plecarea din prima stație, Gara Mare Târgu-Mureș unde încă mă întreb care e povestea din spatele numerotării peroanelor. Eu nu înțeleg de ce nu sunt numerotate de la 1 la 3 ci sunt 2, 3, 5 adică ce sens are? În rest gara este destul de curată, dar sunt cam mulți oameni ai străzii care pot fi deranjanți până te obișnuiești cu ei.

Ora 02:45 prima oprire din “aventura” mea spre Rușii-Munți este la Gara Mică din Târgu-Mureș, o gară cam murdară și plină de chiștocuri, dar în rest este o gară liniștită.

La gara din Dumbrăvioara am ajuns la ora 03:00, așa din tren pare destul de curată și aglomerată. De obicei, când vine vorba de opriri în comune sau sate, aici mereu este plin de oameni.

La scurt timp după plecarea din Dumbrăvioare apare nașul să verifice biletele. Pe aici își termină odihna și își amintește că este la muncă, nu la terasă, iar atunci vine și verifică biletele, dacă are chef, dacă nu, vine să își procure “atenția” de la cei care vor să fumeze în baie.

După încă 6 minute, trenul care merge de parcă l-aș împinge singur, ajungem la următoarea destinație adică la halta din Gornești care din tren pare destul de dărăpănată dar mai mult decât se vede din tren nu am văzut așa că nu aș putea spune mai multe despre ea.

La ora 03:12 am ajuns la stația de autobuz cum îmi place mie și prietenilor mei s-o numim, pentru că Halta din Periș este o bancă acoperită, o haltă teoretic care aduce mai mult a stație de autobuz decât a una de tren.

După ce am plecat din stația de autobuz la 03:18 ajungem la semnul cu Halta Petelea pentru că doar atât este, un semn.

La ora 03:30 ajungem la singura gară dintr-un oraș, gara din Reghin. Gara aceasta din tren pare destul de curată și de îngrijită și este mai mereu plină de pasageri.

Următoarea stație după Reghin este o haltă, cea din Ideciu de jos, ca și clădire pare în paragină, iar semnul cu halta stă să cadă, dar peronul este bine îngrijit pentru o stație atât de mică.

Destinația care urmează este halta din Brâncovenești. Pentru statutul de haltă are o clădire destul de mare și cu un spațiu verde generos, unde mai pasc vacile câteodată.

La ora de 03:51 am ajuns la Halta din Aluniș, o clădire care stă să cadă cu un peron murdar, cred că din toate stațiile de pe această rută aceasta este cea mai dezafectată. După încă 4 minute am ajuns la penultima stație înainte de destinația finală, gara din Aluniș, o gară mare și îngrijită și cu mult spațiu pentru a aștepta trenul.

Și iată că după o oră și câteva minute la ora 04:00 am ajuns într-o haltă micuță care arată ca o casă bătrânească, am ajuns la stația finală, Rușii-Munți.