Interviu cu Șerban Sebastian, premiul I la Festivalul”In Memoriam Vasile Conțiu”

Șerban Sebastian – Mihai a fost desemnat cel mai bun interpret în cadrul celei de- a XI-a ediții a Festivalului-concurs național de folclor pentru tineri interpreți „In Memoriam Vasile Conțiu”. Tradiţiile populare româneşti rămân tezaurul nostru cel mai de preţ, iar tânărul îl promovează în fiecare cântec. Are 21 de ani și locuiește în Târgu – Mureș. Este student al Universității Tehnice – Cluj Napoca, în cadrul Facultății de Automatică și Calculatoare, iar în paralel urmează cursurile Centrului de Cultură „Augustim Bena” din Alba – Iulia la clasa de canto muzică tradițională, profesor Leontina Fărcaș. Mai multe detalii aflăm într-un scurt interviu.

Ai obținut premiul I  la Festivalul-concurs național de folclor „In Memoriam Vasile Conțiu” și lumea e curioasă să afle despre tine. Ce faci în timpul liber?

În timpul liber îmi place să iau satele la pas și să descopăr ce au mai de preț cei mai înaintați în vârstă: muzica, dansul, obiceiurile, credința și meșteșugurile, ce stau să dispară în negura timpului odată cu acest progres de dragul progresului. Pot spune despre mine că zilnic încerc să îmbin două lumi ce ar părea că vor să se excludă una pe cealaltă, anume tehnologia și folclorul.

Ești unul dintre tinerii care a avut curajul sa participe la multe competiții. Cum apreciezi evoluția ta din aceasta ediție a festivalului Vasile Contiu?

Consider că prestația mea din cadrul festivalului concurs „Vasile Conțiu” a fost o confirmare a muncii depuse atât de mine cât și de oamenii care mă susțin pe acest drum, dar și a experienței acumulate în fiecare concurs la care am participat. Adeseori îmi place să mă raportez la evoluția mea în cadrul aceluiași concurs și pot spune că sunt extrem de fericit de faptul că, în comparație cu ediția din anul anterior, am reușit să acced în clasamentul competiției și să ajung pe podium.

Cât de important e să participi în competiții  de acest fel?

Pot spune cu tărie și siguranță că participarea în competiții de acest fel este un mod sigur de a obține notorietate în lumea folclorului autentic. Desigur, există și alte modalități, dar, din punctul meu de vedere, participarea în concursuri reprezintă cel mai bun mod de a obține sfaturi valoroase și obiective ce îți facilitează evoluția în acest domeniu. Faptul că la fiecare concurs se regăsesc etnografi și etnomuzicologi în componența juriul reprezintă un avantaj enorm pentru noi, interpreții în formare.

Analizând ce se petrece la nivel general, folclor va putea sa se transmită nealterat generațiilor viitoare?

Din păcate, analizând fenomenul cultural numit atât de generic muzică populară, cred că în momentul de față folclorul reprezintă o nișă în continuă dezvoltare. Din păcate, generațiile tinere nu îmbrățișează cu mult entuziasm folclorul autentic și tind să cred că nu e vinovat folclorul pentru lipsa de frumusețe și complexitate, ci imposibilitatea generațiilor tinere să rezoneze cu acesta. Folclorul românesc este vast și extrem de diversificat și cred că fiecare tânăr ar putea să se regăsească în sumedenia de piese, obiceiuri și tradiții ale poporului român. Problema principală e lipsa de cunoaștere a contextului istoric în care aceste capodopere au fost realizate. Folclorul românesc este adânc înrădăcinat în viața țăranului român, iar mulți tineri nu reușesc să cunoască viața strămoșilor lor poate din lipsă de interes sau datorită atititudinii neglijente la adresa trecutului omului de rând, neglijență ce se manifestă chiar și în cele mai de sus clase sociale ale societății contemporane române.

Totodată, modul împachetat și succint al transmiterii informației ce se practică în ziua de azi duce adeseori la alterarea folclorului. Oamenii nu mai au dreptul să aibă răbadare să asculte o baladă de la început până la sfârșit, nu mai au dreptul să creadă în basme, să afle lucruri din povești transmise pe cale orală. Nu mai sunt îndemnați să își cânte durerile, dorurile, greutățile, fericirea și iubirea. Mi-aș dori să pot fi optimist, însă cred că e mai de folos să fiu sincer, să mă raportez la realitate. Însă nu e totul pierdut. Din fericire încă mai există bătrâni de la care putem învăța ce înseamnă răbdarea, ce înseamnă descărcarea și exprimarea prin muzică, prin dans.

Dar sunt speranțe în mai bine?

Recent am sesizat un spirit ușor conservativ și dornic de cunoaștere în rândurile celor mai tineri, lucru ce poate ajuta la transmiterea folclorului într-o formă cât mai apropiată de forma primordială a sa. Spun o formă cât mai fidelă adevărului, deoarece orice formă de artă trebuie transpusă în realitatea prezentului pentru a putea ajunge la sufletul oamenilor.

Există premii mai importante ca altele? Sau este o experiență necesară fiecare eveniment?

Nu aș putea spune că fiecare evenimet e o experiență necesară, ci mai degrabă o alegere. Fiecare interpret alege ce experiențe dorește să trăiască. În schimb, consider că fiecare concurs reprezintă un mod extrem de eficient în cizelarea repretoriului, a interpretării, a trăirilor, a sentimentelor ce le transmiți pe scenă. Nu cred că premiile sunt atât de important, pe cât este de important drumul pe care îl parcurgi în fiecare festival. Așa cum mi s-a mai spus de către jurați, e important să fii demn, să reprezinți corect zona din care provii, să vii cu lucruri ce rezidă în adevărul istoric, în faptele strămosilor noștrii. Cred că aceste lucruri sunt mult mai importante ca dobândirea unui premiu.

Desigur, premiile reprezintă un mod de a îi răscumpăra pe cei ce se trudesc pentru folclor, însă cea mai mare răscumpărare o reprezintă lacrimile și aplauzele publicului. Nu spun acest lucru dintr-o perspectivă narcisistă, ci, pentru mine, lacrimile și aprecierea publicului reprezintă o confirmare că adevărul și trăirile au ajuns în sufletele oamenilor.

Te rog să transmiți un gând pentru toți colegii tăi.

Pentru colegii mei de scenă sau viitorii mei colegi de scenă am un singur îndemn pe care l-am primit și eu, anume, să fie consecvenți, să caute bătrânii ce mai cunosc realitatea trecutului, pe cei care au trăit acele vremuri atât de grele, dar atât frumoase, să mănânce cu ei, să muncească cu ei, să plângă și să râdă cu ei, fiindcă doar urmărind acei pași vei reuși să le câștigi încrederea și să te apropii de sufletul lor pentru a afla cu adevărat ce cunosc ei. De asemenea, tot ceea ce întâlnesc pe teren să consulte cu profesorii lor, îndrumătorii lor, cu resursele scrise pe care le mai avem, cu oameni specializați. De aceea, îi îndemn să participe la concursuri pentru latura educativă a acestora, să caute să fie însetați de cunoaștere, dacă își doresc ca nestematele folclorului nostru să fie șlefuite și transmise generațiilor ce ne vor urma.

Mulțumim, Șerban Sebastian.