Vlad Nistor, performanță în baschet la doar 19 ani: „Am fost declarat cel mai bun marcator. Pentru mine a fost o realizare foarte mare”

Pentru a face performanță și pentru a reprezenta România la un Campionat Mondial, lupta și pregătirea trebuie să înceapă din timp, însă pe lângă acestea, este nevoie de mult devotament și perseverență. Acesta este exemplul lui Vlad Nistor, un tânăr de 19 ani, care practică baschetul de la o vârstă fragedă.

Cu prilejul unui interviu acordat cotidianului Zi de Zi, Vlad ne-a povestit despre experiența sa sportivă și despre emoțiile care l-au copleșit întru totul atunci când a reprezentat România la Campionatul Mondial de Baschet 3×3. Haideți să îi cunoaștem împreună experiența și parcursul său sportiv.

Reporter: Spune-mi mai multe despre pasiunea ta și anume, baschetul.

Vlad Nistor: Am început să fac baschet la vârsta de patru ani la Clubul Labradors și de atunci am continuat cu acest sport. M-am mutat și la Lucky Dragons și după am început la echipa de seniori la CSU. Acum, în prezent, sunt la CSM Târgu Mureș.

Rep.: Joci baschet pentru ambele Cluburi Sportive în acest moment. Spune-mi care este diferența și ce fel de baschet joci la fiecare dintre aceste două cluburi.

V.N.: La CSU am fost acum, în vară, la baschet 3×3, iar la CSM joc baschet 5×5.

Rep.: Când ți-ai dat seama că baschetul a devenit o pasiune pentru tine?

V.N.: Încă de când eram mic mi-au plăcut jocurile de echipă și cu mingea în general. Cred că mi-am dat seama că este o pasiune chiar de când eram mic. Pentru mine a fost mereu o plăcere să merg la antrenamente și să joc baschet. Încă este o plăcere.

Rep.: Ai mai cochetat și cu alte sporturi de-a lungul timpului, pe lângă baschet?

V.N.: Nu. Pe la 7 ani am avut o tentativă de a face fotbal. M-a dus tata la un meci de fotbal și de atunci mi s-a luat de tot de fotbal.

Rep.: Ce nu îți place la fotbal?

V.N.: Atmosfera în general, cum își incurajau susținătorii echipele. Galeriile.

Rep.: Ai avut momente în care ai simțit că vrei să renunți la baschet sau să iei o pauză de la acest sport?

V.N.: Nu. Încă n-am avut momente în care să spun sau să simt că vreau să mă las de baschet sau să nu îmi mai placă pur și simplu. În continuare sper că o să îmi placă.

Rep.: Care este visul tău cel mai mare pe plan sportiv? Unde vrei să ajungi?

V.N.: Țintesc spre un nivel cât mai ridicat. De exemplu, spre Euroligă. Acesta ar fi visul meu, unde vreau eu să ajung.

Rep.: La ce competiții ai mai participat de-a lungul timpului și ce rezultate valoroase ți-ai adjudecat?

V.N.: Acum am început să mă mai duc la loturi și să mă duc și la Campionatul Mondial și la World Tour, dar până acum chiar nu am fost așa premiat.

„Dar când ne-am dus acolo am demonstrat că putem să ne batem cu orice echipă din lume.”

Rep.: Spune-mi mai multe despre Campionatul Mondial de Baschet 3×3 la care ai participat. Cum a fost și cum a decurs pentru tine?

V.N.: Chiar mi-a plăcut foarte mult. A fost o experiență super frumoasă. La început noi am plecat cu ideea că nu o să avem rezultate foarte bune, deoarece nu eram foarte bine clasați după ranking. Dar când ne-am dus acolo am demonstrat că putem să ne batem cu orice echipă din lume.

Rep.: Care au fost rezultatele?

V.N.: Am avut rezultate chiar bune. În grupe am luat locul II. Primul meci l-am început cu Franța și am avut avans bun, dar după ne-am culcat pe o ureche și am pierdut în final. După, celelalte meciuri le-am câștigat. Am mai pierdut doar un singur meci cu Polonia și ne-am clasat astfel pe locul II în grupe și am mers mai departe. În sferturi, am picat cu cea mai bună echipă, cu America. Și cu ei ne-am bătut cap la cap, până la un moment dat când și-au arătat nivelul de pregătire fizică, care era mult mai mare. Atunci am terminat meciul.

Rep.: Pe ce criterii sau considerente ai fost selectat să mergi la Campionatul Mondial?

V.N.: Pe baza campionatului de la Sport Arena Streetball care a fost turneul final de la Constanța, unde am luat locul IV. Acolo au fost și antrenorii de la lot. Ei au zis că pe această bază s-a făcut selecția și că le-a plăcut cum joc.

Rep.: Te-ai așteptat să fii ales?

V.N.: Sincer, nu. A venit totul brusc. Chiar într-o seară m-a sunat antrenoarea și mi-a dat vestea de a mă chema la lot. A fost un șoc pentru mine, deoarece am crezut că e gata la capitolul baschet 3×3. Nu am crezut că va mai fi ceva competiție, însă chiar atunci a venit convocarea la lot. Am fost foarte bucuros și imediat m-am dus la părinți și le-am spus. Sunt foarte susținut, mai ales de părinți, de când eram mic copil m-au susținut. Au venit cu mine și în tuurnee să mă susțină, peste tot.

„Am fost declarat ca fiind cel mai bun marcator, iar pentru mine a fost totul ca o relizare foarte mare.”

Rep.: De curând ai fost premiat la TEDxCornișa Youth, după ce ai reprezentat România la Campionatul Mondial de Baschet 3×3 din Polonia, unde ai fost declarat cel mai bun marcator român și în circuitul profesionist FIBA 3×3 World Tour Masters din Amsterdam.

Iar aici aș vrea să-l citez pe tatăl tău care a spus următoarele: „Vreau să îi mulțumesc lui Vlad pentru că m-a făcut foarte mândru. În numele lui vreau să mulțumesc tuturor celor care au contribuit la succesul lui. Sperăm că acesta nu se oprește aici, și cum spunea cineva, Sky is the limit!”. Cum te-ai simțit când ți-au fost atribuite aceste cuvinte și când ai fost declarat ca fiind cel mai bun marcator?

V.N.: Am fost declarat ca fiind cel mai bun marcator, iar pentru mine a fost totul ca o relizare foarte mare. Mai ales că era o competiție în care vârsta era mult mai mare decât a mea. Eu eram cel mai mic de acolo. Campionatul Mondial era sub 23 de ani, dar acolo erau toți în linie de 22-23 de ani, iar la World Tour era de seniori, adică jucători și de 40 de ani.

Rep.: Pentru ce competiție sportivă te pregătești acum?

V.N.: Acum mă pregătesc pentru meciul din Liga I și Liga Națională, doar pe plan de 5×5. Am început campionatul și la a doua Ligă. Vom vedea ce rezultate vom avea acolo. La liga Națională ne luptăm pentru Play off.

Rep.: Spune-mi mai multe despre programul tău de antrenamente.

V.N.: În fiecare zi avem două antrenamente. Uneori mai merg și la Liga I la antrenamente, deci sunt trei. În ore, ar veni cam 5-6 ore pe zi de antrenament.

Rep.: Ai suferit vreodată accidentări grave?

V.N.: Accidentări grave nu am avut și sper să nu am. Accidentări minore am avut, de exemplu o entorsă.

A consemnat Diana CĂRBUREAN