A apărut lucrarea ”Români de seamă din Viena de altădată (1683-1918)”

Semnalăm apariția lucrării ”Români de seamă din Viena de altădată (1683-1918)”, scrisă de Preot prof. Dr. Nicolae Dura (parohul bisericii ortodoxe române din Viena) și dr. Dorin-Ioan Rus (cercetător ştiinţific la „Karl-Franzens Universität“ din Graz, născut la Reghin) la Editura Andreiană din Sibiu, 2023, 480 p.

Lucrarea se bucura de cuvintele introductive semnate de IPS Mitropolit Serafim al Germaniei, Excelenta Sa Emil Hurezeanu Ambasadorul României la Viena, Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române.

Viena a fost locul de pregătire a peste 1.500 studenți ortodocși români veniti din provinciile habsburgice Transilvania, Banat și Bucovina, dar și din celelalte zone ale actualei Românii,precum și din teritoriile de la sud de Dunăre. Dintre aceștia, aproximativ 400, cei mai reprezentativi dintre ei, care si-au adus aportul la dezvoltarea culturii române, sau chiar austriece și europene, se găsesc în paginile cărții de față. 72 dintre cei menționați în carte, cu biografiile și bibliografiile lor, au devenit  și membri ai Academiei Române.

Întemeiată în anul 1365, Universitatea din Viena este cea mai veche din actualul spatiu de limbă germană. Până în secolul al XVIII-lea, învățământul a avut un caracter teologic. Reforme de anvergură au avut loc sub Maria Tereza și Iosif al II-lea din 1749 încoace, cu care influența iezuiților a fost stopată și în cele din urmă eliminată cu totul; universitatea a fost transformată într-o instituție de stat, care a fost asociată cu o pierdere aproape completă a autonomiei universitare. S-a pus puțin accent pe cercetare, iar predarea a fost bine organizată.

Revoluția din 1848 a fost îndreptată nu în ultimul rând împotriva restricțiilor privind libertatea de predare și învățare, care în 1849 au devenit principiile reformei universitare a ministrului educației Leo Thun-Hohenstein. În acest context, Facultatea Științe Umaniste a fost, de asemenea, modernizată și plasată pe picior de egalitate cu cele trei facultăți „superioare” (teologie, drept, medicină).

În 1897, femeile au fost admise ca studenți obișnuiți pentru prima dată, deși inițial numai în Facultatea de Filosofie. Au urmat facultățile rămase, uneori la o distanță considerabilă: în 1900 facultățile medicale, în 1919 la cea de drept.

Autorii, într-un indice anexat, au ales categoriile profesionale în care s-au pregatit studenții ortodocsi români, și i-au prezentat in ordine alfabetică.

O altă categorie o reprezintă oamenii mai puțin relevanți care au studiat la Viena, dar care și-au adus și ei aportul la progresul cultural și la educația celor de acasă. Ei sunt prezentati pe liste separate, pe criteriul facultăților și disciplinelor pe care le frecventau. Pentru înlesnirea lecturii, autorii au realizat indice alfabetice de profesii și de localități de origine a studenților.

Facultățile reprezentative care au pregătit studentii ortodocși români au fost prezentate în ordinea traditională a universitaăților de limbă germană : teologie, medicină, drept, filosofie (cu filologie clasică și modernă, istorie, geografie, matematică, fizică, știinte naturale, mai târziu și sport), științele politehnice, Academia Militară tereziană, medicina veterinară, arte plastice și muzică.

Perioada analizată este cuprinsă între anii 1683 (după retragerea trupelor otomate și depresurarea Vienei, unde un rol important l-au jucat și trupele muntene și moldovene) și anul 1918. Anii de glorie a studenților români sunt între 1848 și 1875, când s-au înfiiințat universitățile din Cluj (1872) și Cernăuți (1875), care a facut ca numărul tinerilor să scăda și să se îndrepte spre centrele menționate sau la mai apropiata Budapesta, rămânând ca la Viena să studieze doar cei care erau legați de domeniile de studii care nu existau în centrele nou înființate.

Regăsim în carte numeroase personalități ale culturii române, ca Eminescu, Slavici, Teclu, Babeș, Hurmuzachi, Mandicewsky, a căror viață studentească a fost descrisă de Iuliu Moisil.

O altă categorie de români ortodocși menționați în lucrare sunt politicienii, membri ai Parlamentului din Viena, proveniti in cea mai mare parte din Bucovina, Transilvania și Banat. Ca exemple pot fi menționați Vasile Balș, familia Hurmuzachi, familia Flondor, Gheorghe Grigorovici, Andrei Mocioni, familia Wassilco.

Pe lângă aceștia, avem o serie de cercetători și/sau profesori universitari din provinciile austriece, austro-ungare sau din România, care au venit la studii de specializare sau la cercetare în arhivele din Viena, sau la specializare la profesori și institute celebre ale vremii; la aceasta categorie trebuie menționați istorici ca C.C. Giurescu, Nicolae Iorga, geologul Athanasiu Sava,medicul Valeriu Lucian Bologa ș.a.m.d.

În sfârșit, o altă categorie aparține celor care nu au studiat la Viena, dar au sosit în capitala imperială în scopuri politice: Ursu Nicolae Vasile, numit Horea, Șaguna Sf. Andrei, Ienăchiţă Văcărescu, Gheorghe Magheru.  

Cartea mai conține și un capitol despre cărțile românești tipărite la Viena, despre asociațiile românești și locurile însemnate pentru românii de acolo. Referitor la cărțile românești, autorii menționează tipăriturile religioase ale lui Samuil Micu Klein, Teofan Popovici, Andrei Saguna, Silvestru Andrievici Morariu etc. Asociația „România Jună” a publicat Almanahuri (1883, 1888 și 1924), iar editura capelei greco-ortodoxe române a publicat în anii de început ai sec. XX o „Carte de rugaciuni întocmită pentru soldații români din monarhia austro-ungară”. Au mai fost publicate numeroase lucrări laice de către Asociațiile românești, începând cu anul 1771. Dintre ziarele publicate, autorii amintesc „Sionul românesc. Foaie bisericească, literară și școlară” (împreună cu românii greco-catolici), „Rumänische Revue”, sau ziare cu o durată mai scurtă, precum „Albina” sau „Sunete și răsunete”. Dintre ascociații, autorii prezintă: „Societatea de lectură juridică“ (1840, condusa de Eudoxiu Hurmuzachi); ”Societatea bisericească literară a teologilor români“ (1861, Aron Pumnul), “Societatea literară și științifică a românilor din Viena” (1864); “Societatea Studențească-Științifică ROMÂNIA” (1867, Andrei A Mureșianu), Asociația academică social-literară „România Jună”; Asociația română „Clubul Român“ (președinte Ilie Radu) Asociația românească de ajutor „Karol I. rege al României“ (protector fiind ambasadorul român). Dintre locurile vieneze cu însemnătate pentru români, autorii descriu și publică imagini de la „Crucea românească” (ridicată în timpul asediului Vienei de la 1683 de către domnitorul Șerban Cantacuzino, „Kahlenberg” (locul bătăliei de la 12 IX.1683), „Capela sixtină a românilor vienezi” (capela ortodoxă română din str. Löwelstraße/Palatul Dietrichstein), cimitirul St. Marx și cimitirul central (unde numeroase personalități românești își află locul de veci), clădirile instituțiilor superioare de învățământ unde au studiat românii (vechea și noua universitate, Universitatea Tehnică, Universitatea de Muzică și Arte, apoi Parlamentul austriac, Palatul imperial – Hofburg, Școala Militară, cu Institutul geografic al armatei austro-ungare și Ministerul de război, Academia tereziană. Un subcapitol este dedicat activității politice (Memorandumul și „Senatul militar român” din 31. X. 1918 de la Viena).  

Referitor la studenții din Reghin, autorii descriu viața și activitatea a sopranei Aca de Barbu (31.VII.1893, Sighişoara – 21.III.1958, București) la facultatea de Muzică și arte plastice, la studiile de drept de la Viena a fost prezentat Mihail Orbonaș, (1836 – 18.II.1899, Reghinul Săsesc), jurist, om politic. Virgil Onițiu (21.II.1864, Reghinul Săsesc – 21.X.1915, Brașov ), fiul unui consilier al tribunalului din Szeged, studiază filosofia între anii 1886 și 1888. Alexandru Ceușianu (1898-1970) a studiat la Academia de Inginerie Militară din Viena în anul 1914.

Kaiserlich-Königliche Akademie für Musik und Darstellende Kunst

Toți acești studenți menționați în lucrare s-au maturizat intelectual la Viena și au aplicat acasă ceea ce au învățat acolo, fiind de folos oamenilor care i-au trimis la învățătură.

Autorii mulțumesc semnatarilor paginilor introductive pentru cuvintele frumoase scrise de către IPS Mitropolitul Serafim Joantă al Germaniei, Europei Centrale și de nord, care îndeamnă cititorii să urmeze exemplul personalităților de succes descrise aici; de către Excelenţa Sa Emil Hurezeanu, Ambasadorul României la Viena, care spune în cuvântul introductiv, după prezentarea rolului major al Vienei în instruirea românilor, că „în plină tulburare a rasfirării româncelor și românilor cu copiii lor cu toți, în vârtejul părăsirii țării, mai puternic decât al integrarii și reintegrării ei, după studii și experiențe pe alte meleaguri, avem în această generoasă crestomație a înaintașilor loiali țării, deopotrivă, un imbold al regăsirii personale și un prilej emoționant de redefinire a patriotismului (Frunțile României la Viena); de asemenea, de către Academicianul Ioan Aurel Pop, care scrie că această „colecție de biografii este pentru noi un început, un exemplu și un îndemn inclusiv pentru specialiștii români, și, mai ales, pentru anumite instituții românești de a alcătui și în cadrul culturii noastre un proiect de amploare, menit să fie derulat pentru o perioadă de mai mult timp (Un gând de mare prețuire).

(Redacția)